Exercitiu de proza arhiscurta:
O găsi muşcându-şi pumnii, încercând inutil să ascundă ţipătul ce i se zbătea în piept. De fapt, nu putea nici măcar să respire, scâncindu-şi neputincioasă frustrarea. Învins, strivi cu o îmbrăţişare spasmele trupului plâns, simţindu-i pulsul haotic prin carotidă. Abia acum îi zări părul, vopsit şi aspru. Şi al lui, se gândi, e rărit peste măsură, înainte de vreme. Un singur lucru le rămăsese, viu, palpabil. Dincolo de uşa închisă, Ana aştepta speriată, cu pumnii strânşi, neştiind de ce plânge mami.
2 comentarii
Comments feed for this article
ianuarie 31, 2010 la 9:53 pm
Mircea Popescu
Succes!
ianuarie 31, 2010 la 9:58 pm
defythewind
Multumesc! 🙂