You are currently browsing the monthly archive for decembrie 2009.

Cei care mi-au simtit lipsa online trebuie sa afle ca m-am mutat…Nu departe, doar in cealalta jumatate de apartament. Asta pentru ca toti vecinii mei au plecat in tari mai calde, iar caloriferul meu minuscul nu mai face fata la -25 grade. De fapt, daca ma uit la termometru, imi zic ca unii oameni traiesc fara nici o problema la aceeasi temperatura, dar asta nu ma incalzeste cu nimic.

Si ca sa am parte si de o dezintoxicare, am lasat calculatorul sa se odihneasca. Numai ca azi e Craciunul si tre sa va zic musai…ce lucruri extraordinare am mai invatat eu in ultima vreme.

In primul rand, trebuie sa precizez ca eu am mai multi sefi. De fapt, semi-sefi, adica ei se simt sefi, dar eu nu-i consider ca atare. Adica nu sunt tocmai angajatul model, dar nici ei sefii-model, si fiecare munceste/plateste dupa posibilitati. Ultimul pe care l-am capatat mi-a deschis, insa, ochii. La fiecare etapa, eu, angajatul lenes si delasator, trebuie sa trag de el, sa-i aduc aminte, sa-l intreb, sa-l consult, sa-l determin sa treaca la pasul urmator. De la el am invatat ca si seful poate fi la fel de neglijent cu proiectele sale, si ca trebuie motivat. Va dati seama cat de greu imi poate fi sa ma rog de sef sa muncim, nu?

Pana acum eram convinsa ca, de cate ori ma entuziasmez de vreun proiect, se duce totul de rapa, pentru ca ceilalti nu se implica la fel de mult. Acum ma folosesc de puterea exemplului si fortez putin lucrurile, numai sa se intample ceva odata!! (moama, ce zbir o sa devin!! O_o) Si uite-asa, facand experimente, m-am trezit eu ca am pornit o masinarie destul de complicata, de care a trebuit sa am grija, pana la urma. Pentru ca ideile marete incep cam la fel, indiferent de statutul pe care il ai, dar seful le poate pasa mai departe, pe cand angajatul le ia in spinare sa demonstreze ca se poate. Prin urmare, a trebuit sa bat orasul in lung si-n lat chiar cand era furtuna mai grea, sa-l mai bazai si pe tata sa ma care cu masina, ca de autobuze nu te puteai apropia, iar stationarea in taxiuri nu e prea placuta. Am invatat cate ceva despre relationarea cu oamenii in prag de Sarbatori, in acele situatii delicate in care ii faci sa munceasca mai mult decat aveau de gand. But at least, I got things done!! Altfel l-as fi auzit pe celalalt sef timp de un an de zile laudandu-se cu ce o sa faca el… Un an, pentru ca am de gand sa il parasesc peste un an, nu pentru ca s-ar fi rezolvat intr-adevar ceva daca nu interveneam.

Ma mai laud cu o noua traditie. Cred ca e si singura pe care am reusit sa o respect. Oameni de zapada, fulgi, braduti, stelute…din turta dulce! Anul trecut m-a ajutat mama la decorat, anul acesta a sarit frate-miu la ciupercute. Exact cand imi pierdusem rabdarea si simtul realitatii, a preluat operatiunea si le-a terminat. Bine, ultima n-a mai fost data prin ciocolata, ca ne-am lins prea mult degetele pe parcurs. (Don’t worry folks, ne-am spalat des pe maini, Vic n-a obiectat de data asta, i-am explicat cum e cu normele igienico-sanitare.)

Dar mai mandra sunt de painea pe care am copt-o ieri. Nu stiu daca e datorita semnificatiei deosebite pe care o are sau, pur si simplu, pentru ca e prima oara cand framant un aluat cu drojdie, nu cu bicarbonat de amoniu/sodiu. Instructiunile erau simple si vagi, de genul „apa cat sa se inmoaie faina, vezi tu cata iti trebuie…”. Eram stresata ca au ramas cocoloase, timpii de coacere i-am aflat prin telefon, dar am reusit. Am framantat, asezat in tavi, copt, scos din cuptor de una singura. Ceea ce pentru o fiinta lenesa care acum doi ani nu facea decat sa incalzeasca apa pentru un ceai (si asta doar daca era musai nevoie), e mare lucru.

Bineinteles, toate astea se platesc. In timp furat de la cel care merita mult mai multa atentie. In nori de faina si ganduri negre („I don’t feel sexy. How can one be sexy when overwhelmed with chores? How can one be happy and attentive while having so many thoughts on one’s mind? Life is slavery. „) In multe lucruri incepute si neterminate. In alte lucruri amanate doar pentru ca necesita timp si tihna. In ganduri frumoase care nu mai ajung sa fie rostite. In prieteni la care te gandesti dar pe care nu reusesti sa ii suni.

Visez sa stau cu picioarele in sus, sprijinite de un perete si sa termin de citit Doctor Jivago. Ca de obicei, nu fac ceea ce trebuie, atunci cand trebuie…

Ahh, si Craciun fericit tuturor!

N-a traznit, doar a inceput sa ninga. Maine ma duc din nou. Pazea!

We are two people having a casual conversation. Like a group of friends having a light walk in the woods. But then you get closer to watch that photo story carved in the palm of my hand and, as you lean over, I feel the comfort of my forehead pressed against yours. And I stay there, in this stolen moment, slightly breathing, barely moving, acting like nothing happened, like my whole world wouldn’t revolve around such carelessly shared gestures.

I sit there indulging on this moment, deeply inhaling every second that passes by. I know that you will straighten your posture and take a sip of that dark amber tea any time soon. It feels as tense as listening to the silence of the woods knowing that your noisy friends are about to burst into a loud laughter. Have I told you how that happened to me? I’m pretty sure I told you everything at least twice. And I’ll tell you everything at least twice more, when we both will have forgotten that we’ve already shared all that. Until then, I like to feel my forehead leaning against yours during a casual conversation.

Part 2 – Coptul

Nu pot sa cred ca a trecut mai bine de o luna si eu nu m-am laudat cu rezultatul muncii mele. Din pacate nu va mai pot descrie operatiunea in detaliu, pentru ca nu am lucrat singura si eram nitel distrasa si distrata. Imi aduc aminte ca ma tot trezeam cotrobaind prin camara dupa lucruri care stau, de obicei, in dulap, si spuneam asta cu voce tare, ca sa inteleaga persoana in cauza cat sunt de zapacita. S-a amuzat copios. Prea mult chiar. De acum o sa ma dau importanta cand cotrobai prin camara.]

Dar ce am invatat:

  1. Turta dulce e mai pufoasa daca lasam aluatul putin mai grosut.
  2. Fantoma aia mare si urata va fi mancata prima. Sau poate a plecat sa bantuie pe undeva, ca noi n-am mai gasit-o.
  3. La fel si liliecii, pe care n-am mai apucat sa ii pozez pentru ca era prea intuneric acolo unde stateau.
  4. Idem pentru bostanul artistic.
  5. Turta dulce e tare buna cand e plimbata prin ciocolata.
  6. chocolate ginger bread

  7. Nu va lasati prea impresionati de punctul 5, pentru ca vi se ard turtitele in cuptor.
  8. Turta dulce de la punctul 6 inca are gust bun si face bine la stomac.

Restul e poveste…

BookFrenzy

Details

O pata gri intr-un ocean de culoare.

decembrie 2009
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Archive