You are currently browsing the tag archive for the ‘the never ending story’ tag.

Da, nu ma asteptam sa ma prinda in halul asta o poveste pentru copii. Victor m-a rugat sa i-o citesc si mi-am pierdut vocea incercand sa ii fac pe plac. M-a ascultat cu atentie mai multa vreme decat as fi crezut. Dar, pana la urma, s-au dovedit a fi prea multe cuvinte pentru a spune o poveste atat de simpla. Astept sa mai creasca si sa o citeasca singur.

Eram dinainte fascinata, de cand am vazut, pe bucatele, ecranizarea din ’84. Dar, ori filmul le amesteca, ori nu-mi mai aduc eu bine aminte…cartea e cu totul altceva… Primul lucru care m-a socat a fost infatisarea lui Atreiu. Adica, in carte, Atreiu e verde. Verde-masliniu. Si traieste intr-o mare ierboasa. Si vaneaza bivoli purpurii. Asocierea asta imi da peste cap toate rotitele creierului. Adica cum vine asta? In fine, in jumatate de carte deja s-a intamplat cam tot ce-mi aminteam din film. Mi se pare ca toate se intampla prea repede, situatiile se rezolva cand nici bine n-au inceput. Si nici n-a fost asa de inspaimantator. Da, desi au loc tot felul de aventuri si calatorii periculoase, chiar ma simt in siguranta cand citesc.

Acum a capatat aspect de basm oriental, imi aduce aminte de Alladin (nu, nu cel de la Disney) si imi lasa aceeasi senzatie de confuzie pe care mi-o creeau fructele nestemate din pestera duhului. Se pare ca n-am crescut atat de mult pe cat credeam.

Ah, si ar mai fi o fraza stresanta ce tot apare de-a lungul cartii si care ma face sa cred ca imi scapa ceva…”dar aceasta e o alta poveste, si va fi povestita la vremea ei…

Citesc Povestea fara sfarsit. Pentru ca aveam nevoie de ceva usor si dragut. Pentru ca nu-mi place neaparat genul fantasy, dar povestea asta e altfel, nu e pentru copii, sau copilaroasa, e, pur si simplu, copilarie…traita, gustata, visata. Imi aduce aminte de povestile pe care le inventam, le simteam putin fortate, dar erau ale noastre si ne prinsesera in jocul lor. Imi aduce aminte si de tentativa mea de a scrie povesti cu zane si spiridusi. Am incercat sa pastrez inocenta personajelor, sa ma joc cu ele, sa inventez ca pe vremuri. Dar cuvintele mele erau prea stangace, sareau si se rostogoleau, actiunea era trasa de par…Aici nu, curg lin, povestea e simpla si naturala, scrisa cu putine cuvinte, asa, ca pentru orice copil, indiferent de varsta.

Dar nu pentru asta o iubesc. In treacat, mi se pare ironic sa te numesti Ende si sa ai numele legat pe vecie de o poveste fara sfarsit…Altceva mi se pare, insa, irezistibil. Implicarea cititorului e sclipirea de geniu, nu povestea incalcita de pe taramul Fantasiei. Sunt un copil care citeste despre un copil …care citeste despre un copil…iar tu, care citesti aceste randuri, nu esti altceva decat un copil…care citeste despre un copil …care citeste despre un copil care…

BookFrenzy

Details

O pata gri intr-un ocean de culoare.

mai 2020
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Archive