You are currently browsing the category archive for the ‘clubul.de.carte’ category.

Claudia a propus un exercitiu simpatic prin intermediul caruia sa ne cunoastem mai bine. Eu cred ca e menit sa ne faca sa realizam cat de putin citim, in general.

Analizand colectia de titluri pe care am de gand sa le citesc, in comparatie cu bruma celor pe care le-am finalizat, constat ca situatia e cat se poate de sumbra. Majoritatea titlurilor au fost alese in cadrul BookFrenzy, restul ramanand neterminate. Stiam eu ce stiam cand m-am inscris in club.

Asadar, deschid lista cartilor pe care le-am frunzarit anul acesta si sper, in adancul sufletului meu, ca e ceva mai lunga si imi voi aduce aminte pe parcurs si alte titluri:

Am mai primit de la prieteni cateva recomandari interesante:

Ar mai fi cele pe care le citesc momentan:

  • James Joyce, Dubliners, prima sa colectie de povesti, scrise pe cand avea 25 de ani. Fluenta textului si simplitatea istorisirilor te provoaca la lectura, chiar daca esti un cunoscator moderat al limbii engleze.
  • Jerome K. Jerome, Three Men in a Boat, imi face cu ochiul de pe noptiera.

Ce planuri mai am:

  • Le Clezio, Urania, ce promite a fi o lectura interesanta
  • Herman Melville, Moby Dick, ma invart pe langa ea de ceva vreme si tot n-am curaj
  • Sir Arthur Conan Doyle, The Adventures of Sherlock Holmes, pentru ca trebuie sa trecem macar o data in viata prin ceva literatura politista, nu-i asa?
  • si mai bine ma opresc, inainte sa devin prea fantezista…

Ah, si tratatele de statistica si fizica cuantica:

  • just kiddin…let’s not go there!

Luna aceasta titlurile sunt propuse de Cristina. Sunteti invitati la vot. Candidatii sunt, cred, pe masura asteptarilor tuturor.

Desigur, avem restantieri la editia trecuta. Nu-i voi sacai, desi probabil as fi mai eficace. Ii invit sa ne uimeasca prin spiritul critic si maiestria de a inchide in cuvinte emotiile unei lecturi atat de coplesitoare. Premiul a ramas valabil, dar cred ca il veti pierde prin neparticipare. Va anunt de pe acum ca luna viitoare nu va castiga cel mai bun, ci cel mai rapid.

Motto: „…sorbind lumina de absint a zorilor”

Era si timpul, nu? Tot au existat unii din generatia noastra care au deplans, cred, lipsa sesiunii de toamna, de ce nu as avea eu una personala?

Recunosc, mi-a fost greu sa citesc cartea asta. Nu stiu daca obligativitatea sau senzatia de „tema” despre care vorbea Claudia au fost de vina. De fapt, nu prea imi sta in fire sa fac lucrurile care trebuie, atunci cand trebuie.

As vrea sa spun ca prima pagina m-a fascinat, dar a fost mai mult o subjugare. Senzatia de sufocare, de claustrofobie, m-a cuprins de la primele randuri, amintindu-mi de Viata pe un peron a lui Paler. Asa ca s-a transformat intr-un fel de love-hate relationship. Iubesc genialitatea din spatele frazelor, dar ma ucide nevoia de introspectie care ti se strecoara pe sub piele. La urma urmelor, cu totii incercam sa scapam de judecata, nu-i asa? Si cred ca cea mai aspra nu poate fi decat autocritica. Pentru ca esti singur in fata acelui adevar adanc ascuns in inima ta, nu e nimeni sa te scuze. Traiesc zi de zi cu convingerea ca, o data ce iti accepti meschinatatea si inutilitatea propriei existente, poti trece peste accest obstacol si poti incerca sa cladesti, sa realizezi ceva mai maret. Sunt, insa, carti, cum e si cea de fata, care te obliga sa iti aduci aminte. Si caderea doare la fel de cumplit, de fiecare data.

De data aceasta nu am citate. Textul e atat de dens incat mi-am dat seama de la bun inceput ca, daca ma apuc sa le notez, voi sfarsi prin a copia cele 70 de pagini. Da, numai atatea are, dar fiecare rand, fiecare propozitie e un cutit adanc infipt in imaginea pe care o avem despre sine. Monologul delirant al lui Jean-Baptiste demonteaza toate mecanismele de aparare, toate metodele prin care reusim sa ne iertam pe sine si sa trecem cu fruntea ridicata prin viata. Balanta se inclina mult in favoarea greselilor si ignora complet bruma de fapte bune pe care le savarsim, atribuindu-le dorintei noastre de a fi iubiti, apreciati, venerati.

„Caderea” e lina, foaie cu foaie, strat cu strat, personalitatea judecatorului penitent isi decojeste mastile, precum o ceapa stricata. Imaginea initial perfecta se corodeaza; defectele ni se releva pe masura ce Jean isi retraieste temerile si intamplarile ce i-au stirbit respectul de sine si certitudinea valorii sale. In cele din urma, ni se explica, negru pe alb, tehnica meseriei de judecator penitent si intelegem rostul intregii marturisiri: umili si despuiati in fata celui mai aprig judecator, sinele, tocmai am devenit mai marunti decat Jean-Baptiste, contribuind, inca o data, la suita de pacate tipic omenesti.

Finalul e o ultima palma adresata celui invins. E chiar miezul decaderii sale, e momentul de suprema lasitate, nimicul din sufletul sau. Nici macar lirismul elegant al scrierii nu te poate salva. Esti lasat singur, in intuneric, sa-ti admiri pe deplin capodopera.

Simt nevoia sa iau o gura de aer in piept si sa imi spun ca trebuie sa ma calmez. Saptamana asta a fost plina de vesti neasteptate, de suisuri si coborasuri, de succese rasunatoare sau marunte si tristeti apasatoare. Caruselul meu s-a transformat in montagne-russe si am mancat cu noduri, sau chiar am uitat sa mananc, am dormit prost si la ore imposibile. Si nici macar nu pot spune ca am lucrat sau macar am realizat ceva deosebit.

As vrea sa spun ca lucrurile s-au asezat de la sine pana la urma, ca pot sa trag linie si sa vad ca da cu plus. De fapt, lucrurile sunt departe de a se fi terminat si nu am nici cea mai vaga idee incotro se indreapta. Poate ca atunci cand voi fi capabila sa trag niste concluzii voi reusi sa va impartasesc si detaliile.

Cert este ca am reusit sa imi fac curat pe desktop (lucru mare care nu s-a mai intamplat de vreun an), dar nu si pe birou. Si am terminat Camus, undeva pe la 2 noaptea, doar ca sa ma calmez si sa adorm. Finalul e halucinant, a reusit sa ma tulbure cu o singura fraza… Sper sa gasesc rabdarea sa scriu si recenzia, cat mai curand.

In rest, pulsul imi galopeaza si stomacu e in noduri, si se apropie vremea socotelilor la scoala, iar eu nu reusesc sa ma adun…

Cateva stiri de „ultima ora”:

Acum vreo luna era mare entuziasm cu BookFrenzy. I-am facut pana si grup, pornind de la o idee foarte buna a Lianei. Bineinteles, de indata ce am luat deciziile cu privire la carte si ne-am apucat de citit, s-a lasat tacerea. Era si normal, life kicks in.

Luna asta ne-am mai confruntat si cu o alta problema, am avut aproape toti un chef nebun de a taragana lucrurile si am tot amanat postarea recenziei. N-ar fi prima oara cand se intampla asta, dar se pare ca am intrecut masura. Claudia m-a amenintat ca ma da afara din club. 😦 Sper sa ii treaca supararea, pentru ca recenzia e pe drum, incurcata in cateva sinapse, dar va aparea cat de curand. Ne trebuie un hei-rup general ca sa il dam gata si pe Camus asta.

Dar sa trecem si la vestile bune. Avem un nou membru, in caz ca nu ati observat. Bine ai venit, Rox, in clubul nostru! Sa-i faceti o vizita. Are un blog delicios si un blogroll foarte apetisant!

Luna aceasta Criss propune titlurile. I-am zis ca e nevoie de lista ASAP. Treceti si voi pe la ea, scrieti-i sa mai lase putin examenele alea la medicina si sa mai respire si altceva. Cred ca are nevoie sa fie scoasa din barlog.

Ramane deschisa dezbaterea pentru regulile clubului. Asteptam sugestii.

Aproape ca ma hotarasem la un titlu pentru premiu. Imi doream „Alice in Wonderland„, dar n-a fost sa fie. Am gasit, in schimb, „Dubliners”, de James Joyce, si „Three Men in a Boat” a lui Jerome K. Jerome (nu stiu de ce, imi place cum suna numele asta), in colectia Penguin Popular Classics. In lipsa de alte idei, una dintre cele doua carti va constitui premiul la BookFrenzy pentru luna aceasta. Deja am inceput sa citesc povestioarele lui Joyce si mi se par foarte accesibile, stilul e curat si usor de urmarit, nu se compara cu Poe, pe care il abordasem fara prea mult succes cu ceva timp in urma.

In caz ca ati uitat, citim „Caderea”, de Camus. Am inceput-o si ma mir ca nu am terminat-o inca, la cat de „mare” e, dar mai avem timp pana pe 20. Imi pare, insa, tare dificil de comentat, de aceea astept cu mare interes deznodamantul acestei luni.

Inca mai caut cartea lui Lewis Carroll, bineinteles, varianta in engleza. Daca aveti vreo idee unde as putea gasi-o, please, please, let me know! Ma leaga foarte multe de romanul acesta. E prima carte pe care am citit-o (prima pe care mi-o amintesc). Nu stiu exact pe ce mi-am inceput ucenicia, intre descifratul surprizelor Turbo si aventurile nesabuite ale Alicei e un vid in memoria mea. Stiu doar ca era vara si aveam vreo 6 ani si nu prea intelegeam povestea aia sucita. Am recitit-o de vreo doua ori de-a lungul anilor si nici acum nu pot spune ca am inteles-o pe deplin. De aceea caut varianta in engleza, presimt ca ar putea fi ceva…lost in translation.

Spor la citit, dar mai ales, la scris! 😉

BookFrenzy are grup. Voi adauga linkul si pe pagina blogului meu, voi scrie si listele cu cartile pe care le-am citit, si cu textele care s-au scris pana acum, voi pune si culori pe pagina cu regulamentul provizoriu (daca reusesc sa editez cat de cat html-ul ala), dar acum…acum ma duc sa dorm.

A inceput scoala, 2 zile la rand m-am trezit la 6. Maine am de la 10, aleluia!

True…

Gata, s-a hotarat. Luna asta la BookFrenzy citim Camus. A votat multa lume, mai multi decat ma asteptam. Sper sa isi faca timp si de citit, apoi de comentat. Pentru ca luna asta voi da un premiu. Voi alege textul cel mai interesant si voi premia autorul cu o carte. La titlu inca nu m-am gandit, cel mai probabil vom stabili de comun acord. 🙂

Mai am o veste buna, avem un nou membru. Cris, bine ai venit! Te asteptam de muuulta vreme. 😉

BookFrenzy

Details

O pata gri intr-un ocean de culoare.

aprilie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Archive