Ma dor talpile, gleznele si genunchii de praful si pietrele orasului meu parasit.

Mi s-au innegrit umerii de la soarele puternic incalzind acelasi nisip amestecat cu scoici.

Mi-am vazut marea, aceea neagra si agitata, mirosind a alge, singura mare adevarata. Am aflat ca numai ea suna a valuri si vant. In piscine se aud doar pompele rasnind monoton.

Mi-am imbratisat prietenii pe care nu stiam daca-i mai am. Ne-am dat seama impreuna ca am ramas aceeasi, ca n-a trecut atat de mult timp, desi noi am trecut prin multe.

Mi-am deschis sufletul, asa negru si amar cum e, si am descoperit bucuria si surpriza unei alte franturi de suflet. We are bound forever – blood, flesh and soul.

If pilgrimage ever mattered for me, then this is the place…