Tot aman sa scriu postul asta de vreo cateva saptamani. Poate din superstitie, gandidu-ma ca imi place situatia, si nu as fi vrut sa se termine brusc. Acum am incheiat peregrinarile pe anul acesta si ma simt, oarecum, la adapost. E clar ce va urma, si nu ma mai sperie la fel de tare.

Pana acum, am oscilat intre zile insorite de primavara si dupa-amiezi reci, mirosind a iarna. Prin urmare, in octombrie am inceput sa visez la un Copou cetos si plin de luminite, la nasuri inghetate si manusi calduroase, la vin fiert si cadouri sub brad. Mi-am cumparat globulete, multe, pe care a trebuit sa le car cu mine. Din motive de health&safety nu am voie sa imi decorez camera, deci achizitia imi era inutila. Dar vremea a fost atat de superba incat, jumatate de luna mai tarziu imi doream un weekend prin Spania, cu nisip si valuri somnoroase. Si privelistea asta insorita inca ma urmareste peste tot, iarna e tare nedumerita anul acesta.

Am chef de plimbari cu bicicleta si de ciocolata buna rontaita langa pom. Am chef de turta dulce si de Soho.

Si ca sa va explic titlul… De ieri inteleg mai bine ce se vorbeste in jurul meu. Unul dintre blestemele/binecuvantarile unei limbi straine este ca poti sa o ignori, atunci cand nu trebuie sau nu ai chef sa o asculti. Cand vine vorba in limba mamei tale, intelegi fara sa mai opui vreo rezistenta. Si astfel, zilnic, primesti franturi de povesti, poante, comentarii acide. Imi muscam buzele sa nu rad prea tare aseara in Otopeni la glumitele puerile ale unor vecini de banca, in timp ce asteptam intr-un autobuz inghetat sa fim condusi catre conserva zburatoare. Si singurul meu gand – englezii nu ar intelege niciodata.🙂

Astazi mi-am cumparat 10 bilete ratp. Sunt curioasa daca voi reusi sa le folosesc intr-o luna. Am uitat ce inseamna autobuz. De mai bine de un an merg pe jos sau cu bicicleta. In plus, au schimbat nitel traseul lui 41, ceea ce m-a speriat putin. Mai bine de jumatate de ora am incercat sa imi aduc aminte unde e Triumful. Apoi a trebuit sa cobor. Mers pana in statie+asteptat+calatoria propriu-zisa=aproape o ora. Pe jos faceam o ora si ceva. Vreau pista de biciclete.

Ce ziceam? Nu mai stiu…

Yours truly,

Santa surrogate