…is a giant leap forward.

Se intampla uneori sa pierzi tot. Tot dintr-un anumit punct de vedere. Nu pierzi niciodata totul, decat poate atunci cand inchizi ochii pentru ultima oara. Dar sa intampla. Pierzi o bucata substantiala pe care nu o mai poti inlocui. Si suferi o vreme, apoi iti zici ca asta este, nu ai ce face si mergi mai departe. Reorganizezi, gasesti solutii. Si, culmea, constati ca ai progresat, ai ajuns mai departe decat ai fi fost daca nu ai fi pierdut nimic. Cum am ramas eu acum cateva saptamani fara telefon. L-am pierdut. Am ramas fara contacte, fara cartela, fara legatura cu cei de acasa. Am suspinat nitel, apoi am dat fuga sa imi fac alt abonament. Unul pe care nu l-as fi ales, daca lucrurile ar fi stat altfel. Am bajbait o vreme prin tara, ca nu am avut un telefon de Ro, si nici timp sa cumpar unul, dar, multumita unei prietene bune, nu am suferit prea mult. Cu ocazia asta, am rezolvat si eterna nedumerire – ce facem cu abonamentul tau? – si i-am scutit pe ai mei de o factura in roaming, lasandu-i sa se bucure de binefacerile contractului meu. Inca regret mesajele ramase pe cartela aceea, acum pierduta cine stie unde, si notitele adunate prin muzee in Amsterdam sau Londra, dar nu am ce face. Cel mult, sa mai merg o data pe acolo.

Si inevitabil, am ajuns sa ma gandesc…Daca lucrurile ar fi stat altfel, unde am fi fost noi acum?

  • in primul rand, cred ca nu am fi fost atat de bune prietene
  • apoi, cred ca tu acum nu ai fi emotionata ca trebuie sa pleci in Portugalia
  • as fi fost mai putin ingrijorata ca umbli cu ciudati pe coclauri
  • nu as fi avut la cine sa ma ascund in Bucuresti, nici cine sa imi imprumute telefoane
  • nu ar mai fi existat Bookfrenzy, poate nici blogul asta
  • atatea poezii nu s-ar fi scris
  • nu ai mai fi plecat de nebuna in fiecare weekend, ca sa te intorci lunea cu sute de povesti si poze superbe
  • ai fi cunoscut cu vreo doi fraieri mai putin care ti-au frant inima si inselat asteptarile
  • nu ai mai fi avut tona de pitici
  • ai fi avut o nasa urata (asta inca se poate intampla)
  • l-ai fi eclipsat si asta l-ar fi frustrat enorm
  • poate nu l-am fi cunoscut niciodata pe Ioan (chiar, el de unde a aparut? nici nu mai stiu, parca a fost dintotdeauna prin preajma) sau pe Andreea
  • atatea carti nu s-ar fi citit
  • atatea jocuri nu s-ar fi jucat

E cam imposibil de tras linie si socotit. De-ar fi fost bine, nu putem sti. Dar toti realizam ca nu e rau, de la cei mai nepasatori, pana la cei mai nostalgici.

PS. Scuze ca spun lucruri banale, pe care le stie si intelege toata lumea, dar atat de nepotrivite.