A fost o data un copil mare scapat la cumparaturi. Si copilul mare cauta un cadou pentru un alt copil mare. Somnoros, copilul si-a indreptat pasii catre raftul cu jucarii de plus, avand in minte un model care facuse ravagii printre alti copii cu ani in urma, dar care acum era imposibil de gasit.

A intins mainile orbeste, a scotocit un pic si a descoperit o comoara neasteptata. Nu era ceea ce cauta, but it was love at first sight…

Renul parea ca ar avea nevoie de o noua casa, statuse in raft mai bine de un an si trecuse prin doua reduceri de preturi. Copilul nu intelegea cum de micutul trecuse neobservat, cum ar fi putut sa-l ignore sau sa-l refuze cineva.

O vreme copilul a fost confuz. Stia ca renul ar putea face pe cineva foarte fericit. Dar nu stia exact pe cine. Era un copil mic departe care sigur s-ar fi bucurat. Mai era si copilul mare, care s-a atasat si el de ren.

Si pana la urma a inteles. Cand l-a gasit, cauta ceva pentru copilul mare, iar renul a fost ca un semn. Renul trebuia sa plece cu copilul mare, sa-i fie tovaras de drum.

Iar dupa ce renul si copilul mare au plecat la drum, a ramas un loc pustiu si gol. Era momentul pentru un alt ren. Doi reni la un loc, era imposibil. Dar un ren, aici si acolo, asta da, asta nu putea inseamna decat mai multi copii fericiti.

Colegii copilului au incercat sa dea un nume renului, dar nu s-a lipit nimic de el. Copilului ii placea incertitudinea. Ba chiar au glumit, spunand ca nu e voie cu animalute la colegiu, si ca in avion va fi greu sa-i gaseasca un loc bun. S-ar putea ca pe ren sa-l pastreze, dar copilul sa fie dat jos.

Dar renii au pornit la drum spre noua casa. Acum asteapta cuminti sa aiba brad sub care sa stea si sa vina mosul.🙂