I can’t cope. Ieri am avut de ales intre o petrecere cu degustari de vinuri si o lectie de dans, dar am sfarsit intr-un pub cu colegii. Azi colegii vor sa faca o petrecere-surpriza cuiva, dar prefer sa merg la aniversarea vecinului de apartament. Nu de alta, dar e mai putin efort din partea mea, si stiu ca dincolo nu-mi vor simti lipsa, dar vor profita din plin sa-mi scoata ochii ca-s antisociala. Plus ca am cumparat tort si nu vreau sa-l manance fara mine.😀

Ceea ce mi se pare de-a dreptul ciudat e ca nu aveam chef de nici una dintre petreceri, si ca le percep mai mult ca pe o obligatie. Voiam sa merg la birou la sfarsit de saptamana, sa imi vad de treburile mele fara sa ma deranjeze careva. Incepe sa ma oboseasca programul asta in care „tre sa fii acolo” pentru ca altfel uita lumea de tine, sau iti lipeste etichete idioate. Pentru niste oameni cu pretentii de „cea mai buna universitate din lume”, am avut parte de prea multe opinii inguste si haine de prost gust in ultima vreme. Asa ca am inceput sa aleg evenimentele la care ma simt confortabil si nu-mi fac prea multe griji de cum ma percep ceilalti. Nu-mi sta in fire sa ma preocupe lucrurile astea, dar e ciudat sa auzi tot timpul cat de important e sa „fii cool”, chiar daca e spus pe jumatate in gluma. Aparentele primeaza si, din ce in ce mai mult, incerc sa ma apropii de oamenii care nu se lasa atat de impresionati de nimicuri superficiale. Din pacate, sunt putini si nu-i intalnesc atat de des pe cat mi-as dori.