…a long time ago.

Zilele astea am descoperit ca nu am luat faimosul meu tricou cu Aluna (aka Peanut, aka Snoopy). Nu-l gasesc pe nicaieri, deci imi imaginez ca l-am lasat acasa.

De cateva zile ma chinui sa ma obisnuiesc cu vremea. Conceptia invechita e ca in insule ploua tot timpul, un fel de picatura chinezeasca ce iti macina nervii. Cum mie imi place ploaia, am crezut ca nu voi avea probleme de adaptare. Wrong! Wrong! Everything wrong! Trebuia sa-mi dea prin cap ca in mijlocul unei insule plate si reci…BATE VANTUL!!! Atat de rau incat azi erau sa-mi zboare pinguinii de pe urechi. Seara, cand am iesit din cladire, am apasat butonul mare si verde sa deschid usa, am impins putin, apoi m-am scarpinat in crestet si m-am opintit inca o data. In secunda urmatoare au inceput sa zboare toate in jurul meu.

Incep sa inteleg de ce Bianca afirma cu vehementa ca omuletii de pe insula n-ar fi in stare sa construiasca o casa cum trebuie. De vreo cateva nopti ma tem ca ramanem fara acoperis. Mai nasol e ca stau la ultimul etaj, la mansarda, si am patul langa peretele exterior. Alaturi e aerisirea de la bucataria vecinilor, doua tevi acoperite cu capacele metalice. Sunt convinsa ca putem determina viteza vantului dupa frecventa cu care se izbesc capacelele la 2 noaptea. Nici la birou nu o ducem prea bine. Desi ferestrele sunt mari, bine inchise si nu prea avem colturi arhitectonice in zona noastra, senzatia e ca vijelia se agata de cladire, si suiera undeva pe langa geamuri, apoi vrea sa le soarba si sa ne lase atarnand la etajul 3. Ca fapt divers, deasupra ii avem pe cei care se ocupa cu studiul atmosferei, dar se pare ca nu se descurca prea bine, din moment ce o ducem atat de prost.

Incerc sa imi dau seama ce haina ar trebui sa imi cumpar pentru vremea asta. Culmea e ca nu mi-e frig cu ce am, doar imi ingheata fata si simt nevoia sa imi infasor capul si sa imi acopar ochii. Iar vijelia asta imi creeaza nelinistea dinaintea primei ninsori de acasa. Stiu ca temperatura nu e buna cu vreo 5-10 grade, dar perceptia mea e complet naucita de vantul asta nebun. Singura solutie care imi ramane: ignorance is bliss!

PS. I’m blogging from the computer room, iar afara se aude de parca au luat-o toate la goana prin campus. Mi-e frica sa ma intorc in camera, sper sa nu zbor ca Mary Poppins.