Londra ramane, fara indoiala, in topul preferintelor mele. Chiar daca de data asta am ocolit centrul (din motive de metrou inchis), si am ales un parc ce nu parea deloc interesant, orasul a tinut neaparat sa-si arate farmecele. Pe masura ce umbrele se lungeau lenese si pasii coborau incet colina valurita, am uitat unde ma aflu. Aleea larga din Regent’s Park poate fi, la fel de bine, continuarea Copoului in orasul meu imaginar sau primul pas catre o drumetie in munti. Mi-e dor de foarte multe locuri, de oameni nu mai zic, dar incep sa colectionez noi colturi de lume de care imi va fi dor mai tarziu.