Am inceput sa tai de pe lista o groaza de lucruri marunte care imi chinuiau mintea inutil. Asadar,

  • de azi am cont nou si overdraft de 10 lire.
  • mi-am cumparat un bol si o farfurie, rosii. Am trimis-o pe tante shop assistant pana la subsol sa-mi gaseasca farfuria, desi as fi putut lua una neagra. Dar nu aveau boluri negre, si oricum ar fi fost prea trist. Setul meu s-ar potrivi de minune cu tacamurile rosii (polka dot!!) pe care le-am gasit in next. Din pacate, nu le-am luat ca nu aveam chef sa dau 10 lire pe ele, dar daca ies din criza cred ca voi face o vizita. Intre timp, casc ochii la toate ceainicele si seturile de farfurii pe care mi le-as cumpara pentru o casa pe care nu o am.
  • am vorbit cu scarba de la accommodation office si mi-a explicat ca nu am nici o sansa sa primesc o camera cu baie in urmatorii 3 ani, desi m-am inscris si cotizez la cel mai bogat colegiu din lume (detine, printre altele, Milennium Dome; da, ala din Londra). In plus, se pare ca obsesia lor pentru tot ce e vechi se rasfrange si asupra jegului din bai sau bucatarii. In conceptia ei, nu e „murdar”, e „old”. Data viitoare poate am mai mult succes sa o fac sa inteleaga ca „atat de murdar incat nu se mai poate curata” nu inseamna „old”. Poate doar musca moarta din biblioteca mea ar fi categorisita ca fiind „old”, pentru ca eu sunt deja de aproape o saptamana aici, iar ea, evident, a ajuns dinainte.
  • am aflat unde e Computer Office. E pitit in spatele unei gradinite exotice si luxuriante, pazit bine de o pisica neagra. (Doamne, cata pisica, n-am mai vazut asa ceva! Nu stiu ce mananca animalele astea pe aici, ca toate sunt gigantice – mai ales mustele si painjenii de la fereastra.) Din pacate, nu mai aveau laptop-uri pentru studenti, asa ca trebuia sa car o unitate si ditamai monitorul peste rau, pana la etajul 3 din mansion of horror (cum o numesc locatarii din scara E). Adaugand si un depozit de 65 de lire, m-am lins pe bot si bloguiesc in continuare din computer room. Problem solved!
  • am calendar pe google pentru ca nu mai pot tine socoteala cursurilor.

Toata lumea ma intreaba ce mai fac. Sunt bine, multumesc, si groaznic de nervoasa, dar sper sa dispara toate ca prin minune dupa ce primesc primul salariu. Mai am de asteptat, insa, pentru ca fac parte din acea minoritate superba est-europeana romano-bulgara, ce nu are drept de munca fara o anumita bucata de carton emisa in Sheffield.