Aman de ceva timp sa ma apuc de lucruri serioase, cred ca sefii m-ar da afara daca n-ar sti ca plec la toamna. M-a prins lancezeala si e tare bine. Imi tot derulez in minte ce s-a intamplat de la sfarsitul lui martie incoace si nu-mi vine sa cred cate s-au intamplat, apoi imi zic ca merit o saptamana de lenevit. Sau doua…poate trei? Asa ca sa nu va mire ca mai apar si episoade din astea:

Ale si Clau in fata standului cu lumanari de pus pe tort:

– Nu mai vrea din astea de copii…Aaaah, uite are cu minge de baschet, dar e pt… 6 ani.😦

– Il iei acum si il pui invers la anul!😀

– Ei nah, si tu acuma!

– Uite, asta e tot cu minge de baschet! Crezi ca merge ca 8?

Ale, nedumerita:

– Ala e… zero?!!

Clau, razand in hohote:

– Da, pentru 10, 20…

Ale, incercand sa dreaga pelteaua:

– Cum, n-au 10????

– Sa scrii chestia asta pe blog! Nu ma intereseaza ce poveste inventezi, pana diseara trebuie sa apara pe blog, altfel de bat!

Inventasem o poveste, dar am uitat-o de aseara si pana acum, asa cum am uitat si multe alte povesti pe care as fi vrut sa le spun lunile acestea. Nici n-am respectat deadlinul, asa ca s-ar putea sa iau bataie…