Sunt prea obosita sa dorm, desi imi pica ochii. Sunt prea obosita sa fac o baie relaxanta, desi ma simt murdara. Sunt prea obosita sa ma ridic de pe scaun ca sa invart termostatul cu cateva grade. Inca mai pot tasta, ultima data cand am fost asa, nu eram in stare nici macar sa imi tin mainile sprijinite pe birou. Dar asta doar pentru ca am avut suficienta energie sa duc cina din farfurie spre gura. Si apoi sa diger incet.

Pe cine sa dau vina? Pe cursul care nu mi-a placut, predat de un profesor care nu mi-a placut, intr-un stil care nu mi-a placut? Pe metoda lui de evaluare care trebuia sa aiba legatura cu teza mea, dar care s-a potrivit doar in doua cazuri din 20? Pe ziua frustranta de ieri?

De fapt, gresesc, ziua de ieri a fost destul de interesanta. Am fugit de acasa la birou dorindu-mi ceva mai multa liniste. Nu m-am dus la prima ora, stiind ca vom fi vizitati de niste angajati musculosi ai onorabilei institutii. Desi se apropia vertiginos ora pranzului, ei au ajuns la 12 si jumatate, cam imediat dupa ce m-am instalat confortabil si m-am apucat de lucru. Au inceput usor, cu montarea unor manere pentru dulapurile instalate saptamana trecuta. Gaurile erau deja date, manerele lustruite, gata de asamblat. Right! Suruburile aveau alta dimensiune, asa ca putin rumegus direct pe tastaturile din birou nu strica. Am incercat sa salvez masa Cristinei si le-am atras atentia. Cred ca le-am sifonat imaginea impecabila, au reactionat foarte violent, in special cel mai in varsta care simtea nevoia sa faca pe seful morocanos. M-am mutat in celalalt colt de camera, prefacandu-ma ca vorbesc cu un coleg, pentru ca oamenii probabil muncisera din greu de dimineata iar cladirea nu e dotata cu dusuri…

Au trecut apoi la operatiunea propriu-zisa. Eu, nestiutoare si ignoranta, chiar eram convinsa ca vor veni cu placile de lemn si le vor monta pe scheletul metalic. Oh, nuuu…la cat erau de strambe toate nu s-ar fi potrivit in veci. Asadar, biroul nostru s-a transformat in atelier de mestesugarie. Dar nu va imaginati ca lucrurile au decurs ca atare. Primele 10 minute s-au certat daca sa mute o masa care le statea in cale. Morocanosul „nu muta mobile pentru nu stiu cine” (no kiddin, dar pt ce esti platit?). Pana la urma, ceilalti doi l-au ignorat si au organizat putin spatiul de munca. Au fost decupate toate imbinarile si au fost date toate gaurile posibile de am crezut ca vor trece cu burghiele prin mesele noastre. Ma intreb daca azi a mai curatat cineva aschiile si rumegusul in urma lor.

Dar sa trecem la partea savuroasa. Montarea placilor si cocotatul pe scara… Dar, „e cald aicea”. „Da, e cald aicea la dumneavoastra, vai ce cald!” Imi ridic ochii din monitor, pentru ca ii aud pe doi dintre ei certandu-l si inghiontindu-l pe al treilea. Stupoare. Nenea e in maieu! (Sau maiou, ca nu mai stiu cum e dupa noul DOOM) Din fericire, sta cu spatele. Se contureaza o umbra de muschi in zona umerilor. Multumesc in gand ca am rinita cronica. Ma rog sa nu se intoarca. Se intoarce, reliefand un abdomen cirotic si un puf abundent pe piept. Se simte erou, cocotat pe scara si cu un bocanc mare asezat strategic pe unul dintre rafturi. Blestem ca am lasat algocalminul acasa. Bormasina scartaie prin metale.

Au montat rafturile interioare si credeam ca trec mai departe, dar pe la 1 si ceva era ora pranzului si cred ca obosisera dupa atata spectacol. Noua ne-au trebuit vreo 2 ore sa ne revenim, timp in care am analizat mitul instalatorului si eternul conflict intre barbati si femei. Replica saptamanii a fost „E cald aicea la dumneavoastra!” si cred ca va ramane in istoria departamentului.

Restul zilei l-am petrecut alergand dupa bancomate, abonamente si algocalmine. Ecranele indreptate spre soare, tantele care n-au maruntis sa dea rest, dar au resturi de medicamente pe care le vand la pret intreg si cozile la chiosc mi-au mancat inca vreo 2 ore bune si nervii pe doua saptamani.

Spre seara am ramas fara conexiune de internet asa ca m-am dus sa invat acasa, unde am gasit un bec ars la mine in camera si, lipsita de chef, m-am culcat fara a-mi termina proiectul. Mai e si maine o zi.