Sunt zile pe care le astepti cu toate simturile ascutite, pentru care muncesti fara intrerupere, lasi totul balta in jur si te gandesti la ele de parca n-ar mai exista ceva dupa. Zile in care te dai peste cap, doar ca sa ramai in picioare. Zile in care te intrebi daca nu esti cumva robot, de inca mai functionezi. Switch mode: „Permanently on”. Zile in care turezi la maxim, dai tot ce-i mai bun din tine stiind ca nu e suficient. Dansezi pe sarma cand tot ce iti doresti este sa pici. Zile in care simti nevoia sa porti tricoul cu Snoopy in speranta ca te va face sa zambesti atunci cand iti pleci obosita capul.

Sau sunt zile in care pur si simplu ti-e rau, si nu vrei decat sa treaca. Zile in care iti suni sotul sa te ia mai repede de la serviciu. Zile in care vrei sa se faca maine, doar sa stii ca traiesti. Zile in care mananci paine prajita si bei doar ceai caldut. Zile oribile in care suna telefonul si afli ca ai un musafir neasteptat. Zile in care privesti neputincioasa mormanele de rufe insirate in sufragerie si incepi sa le muti de colo-colo, pentru ca toti au avut in ultima vreme astfel de zile. Iar musafirul intotdeauna se grabeste si nu vrea sa intre, dar nici nu vrea sa plece, asa ca te tine in picioare la usa si nu te poti gandi decat la mormanele de rufe care trebuiau lasate acolo unde erau. Evident, daca ar fi ramas in sufragerie, musafirul ar fi intrat, ar fi fost jenant pentru o clipa, dar macar am fi stat cu totii jos. Si ca sa fie confuzia si mai mare, apare si fiica ta, ingaimand un salut pe care nu-l aude nimeni, incearca sa inchege o conversatie, dar nu reuseste decat sa isi ceara scuze pe jumatate, cuvintele i se opresc in gat, se freaca somnoroasa la ochi si pleaca. Creierul inregistreaza rapid ca ea inca mai poarta hainele de la scoala, blugii spalaciti si tricoul cu Snoopy, dar nu constientizezi cu adevarat ce se intampla in jurul tau.

In astfel de zile lumea te intreaba ce faci in week-end, dar tu nici nu stii ce sa le raspunzi, nu stii nici macar daca te vei putea trezi a doua zi. Nu mai exista planuri, toate s-au concentrat intr-un punct, iar dincolo de el nu mai exista nimic concret.

*

*          *

Si vine apoi a doua zi, binecuvantata zi de vineri. Te trezesti dupa 12 ore de somn cu o durere difuza in creier si un nor deasupra capului, dar e bine. A trecut. Iti verifici instinctiv mesajele, desi n-ai nici unul nou. Nici tu nu stii de ce. Poate are legatura cu faptul ca ai primit unul azi-noapte, pe la 1 si jumatate. Iti aduci aminte sunetul telefonului, continutul mesajului si cam atat. Cum ai adormit fara sa scapi telefonul e un mister. Zambesti.

Astazi se vad clar urmele razboiului ce a trecut. In primul rand, nu mai sunt lingurite, dar nu vrei sa speli vase inca. Le folosesti pe cele de plastic. A mai ramas o portie de taitei cu lapte care iti face cu ochiul, dar nu gasesti castronul in care ai mancat mai devreme. Te agati pana la urma de unul, dar ti se atrage atentia ca nu e al tau, si ca sta acolo de aseara. Sfarsesti prin a manca direct din vas, oricum trebuie spalat si e ultima portie… Razi.

Lucrurile continua sa fie cetoase. Iti faci ceai ca sa iei o pastila, il bei, dar nu-ti poti aminti daca ai luat sau nu algocalminul. Incerci sa speli vase, dar nu mai ai detergent diluat. Scoti bidonul cu lichid concentrat si torni, incurci capacele, desi nu s-ar fi potrivit in veci, apoi inchizi totul fara sa torni apa. Zambesti. O iei de la capat fara regrete. Gasesti cutia cu ceai negru pe care ai desfacut-o in ajun, ca sa poti incepe ziua cea rea. Iti aduci aminte cu dezamagire lipsa aromei si licoarea insipida din dimineata precedenta. Acum mirositi amandoua continutul si concluzia e clara: Earl Grey e divin. Desi v-ati baut ceaiul pe dimineata aceasta, ibricul trece din nou pe foc. Zambesti din nou.

Mormanele de rufe nu mai par atat de inspaimantatoare. Incet, incet, isi gasesc locul prin dulapuri. Deja v-ati pierdut prin casa. Razi din toata inima.

Astazi nu e o zi buna pentru lucruri de finete. Scapi zahar pe masa, dai peste cana cu apa, tai lamaia peste ele. Dar nu conteaza. Ceaiul e gata, dar n-ai in ce sa-l torni. Desi speli de un ceas si nu a mai ramas mare lucru prin bucatarie, canile inca sunt o problema. Iti aduci aminte ca 5 dintre ele zac pe birou, la tine in camera. Asta pentru ca ai spalat-o pe una dintre ele si ai refolosit-o. Ar fi fost 6, dar asa ai fi avut setul complet si ceilalti n-ar fi avut ce insira prin sufragerie. Plus, nu s-ar mai fi vazut monitorul…Te simti oarecum mandra pentru prostia asta.

Incerci sa nu te mai cramponezi de maruntisurile care iti stau in cale. Nu e o zi perfecta, e ceea ce englezii ar numi „a fine day”.

Astazi nimic nu te poate atinge. Nici macar faptul ca pozele ies miscate si lumina nu cade cum trebuie, desi afara e soare si cer albastru. Razi, razi din orice. Razi si te sperii cand te auzi razand. Razi cu pofta, ca omul abia scapat de la inec.