You are currently browsing the daily archive for noiembrie 20, 2009.

Nu credeam ca voi ajunge vreodata atat de entuziasmata incat sa adaug pe cineva intr-o fractiune de secunda la lista cu persoane care imi plac. De obicei intorc motivele pe toate fetele si cantaresc indelung. Dar mi-am zis ca vreau sa promovez oamenii deosebiti si gesturile frumoase prin intermediul acestei serii de postari, iar lucrul de care va povestesc acum nu trebuie sa treaca neobservat.

Nu va voi vorbi despre Dan Teodorovici, scriitorul. Asta pentru ca nu i-am citit cartile, nici articolele, si nu ma pot pronunta. Am avut ocazia, acum cateva luni, cand Andreea a propus Celelalte povesti de dragoste la BookFrenzy. Numai ca eu eram prea ocupata sa-mi traiesc mica mea poveste si nu voiam sa imi umbresc fericirea marunta cu o carte despre tristeti in doi.

Astazi, insa, am aflat o frantura din omul care este Dan Teodorovici si, desi nu cunosc nimic mai mult, pot spune ca gestul sau m-a impresionat profund. Se pare ca el a descoperit comentariile Claudiei despre Celelalte povesti si, in ciuda faptului ca recenzia nu era un omagiu adus cartii, ci, dimpotriva, o analiza destul de dura a textului, Dan (daca imi permiteti sa ii spun astfel) a avut taria sa treaca peste orgoliul de moment si sa priveasca situatia calm si obiectiv. Ba chiar a gasit si aspecte pozitive si, mai mult, le-a impartasit cititorilor pe blogul personal.

Am recitit comentariile Claudiei imaginandu-mi ca ar fi vorba despre ceva scris de mine. Sunt subliniate anumite aspecte pozitive, dar criticile sunt, la randul lor, pertinente, atacand diferite aspecte ale textului legate de tema si compozitie. Nu stiu daca nu cumva prima mea reactie ar fi fost sa ma enervez si, apoi, sa ignor complet opinia cititoarei. Ma bucur ca nu s-a intamplat asa. As vrea sa pot avea aceeasi seninatate de care a dat dovada Dan Teodorovici atunci cand primesc critici pentru munca mea. Si nu e vorba de munca de mantuiala, ci de un efort continuu, de ore in sir in care ai dat tot ce-i mai bun din tine, de lucruri in care ai pus trup si suflet si de care te-ai atasat pe veci, de realizari de care esti mandru atunci cand privesti inapoi. Fara indoiala, a scrie o carte, a o publica si a atinge atatia oameni e un proiect de mare anvergura si, oricat de usor ti-ar veni cuvintele intr-o fraza, ajungi sa dedici o mare parte din fiinta ta unui manuscris. Se simte in replica lui Teodorovici ca iubeste textul caruia i-a dat viata si numai astfel imi explic pe deplin interesul sau pentru opiniile cititorilor, indiferent de ce ar avea acestia de spus.

Ati putea afirma ca reactia sa a fost fireasca si aveti mare dreptate. Consider ca trebuie sa remarcam, totusi, momentele in care lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, pentru a le deosebi de celelalte.

Iar cu ocazia aceasta i-am descoperit si blogul. Simpatic si relaxant, e numai bun de rasfoit la vreme de plictiseala.

Ieri m-am uitat la asta. Cred ca de acum acesta va fi noul meu stil de invatat cursuri insipide: ma uit la un filmulet amuzant si, cand netul se sufoca, iar pe ecran apare mesajul „buffering…”, mai citesc vreo 4-5 slide-uri. Spre deosebire de alte tactici mai barbare (inchis tv, conexiune, alte carti care nu au legatura cu examenul, scurtcircuitat neuronii de day-dreaming), asta chiar a functionat. Imi mai ramane de vazut cum invat sa rezolv probleme in coordonate sferice si cred ca trec si semestrul asta.

Azi aveam chef sa gatesc, dar a fost nevoie de mine la alte treburi. Prin urmare, acum racai cu unghia niste tempera de pe frunte. Cica e washable, dar se pare ca tre sa freci serios. Ca sa intelegeti, l-am ajutat pe frate-miu sa deseneze artificii. Iar metoda nu e una tocmai eficienta. Cu alte cuvinte, am stropit toata masa, mainile pana la umeri, ca umerii erau acoperiti, bluza, scaunul, tavanul nu l-am verificat inca. Am gustat, am si in ochi, pun pariu ca a ajuns si prin nas. God forbid, tomorrow I might even poop butterflies.

Dar musai, cand se intreprinde o asemenea operatiune trebuie sa cantati, macar in gand:

But don’t worry about a thing, cause every little thing is gonna be alright:

(A se remarca ciornele pentru examen, numai bune de acoperit masa pentru a o feri de stropi.)

Iata si opera:

Nu va arat poze mai frumoase, astea is facute pe intuneric si cu mainile pline de vopsea. Noroc ca setarile erau cat de cat in regula.

Acum realizez ca artificiile alea is cam periculoase. Un acoperis e gata sa ia foc, iar renului i s-a cam afumat coada. Bloody! 😀

BookFrenzy

Details

O pata gri intr-un ocean de culoare.

noiembrie 2009
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Archive