Astazi mi-am adus aminte de ceva frumos, foarte frumos… Ceva ce imi place! Ceva ce am descoperit acum vreun an, intr-o scurta vizita in Brasov. Voiam sa vad doar biblioteca, dar acolo am gasit o comoara mica. Picturile Esterei Lungu m-au vrajit in culori calde, pastelate, cu priviri pe sub gene adormite si pisici suave. E ceva calm in lucrarile sale, un aer parizian, boem si rafinat, amestecat cu franturi de folclor si basm romanesc.

estera-fair-haired-angel

Linii fluide, perspective largi, cadre simple, care iti lasa corpul intr-o toropeala lenesa si somnoroasa, inert in fata unui tablou inalt de 2 m, in care incape o alta lume; aparent statice, povestile sale pictate isi dezlantuie puterea si dinamismul in plan imaginar, dandu-ti fluturi in stomac si aripi de vise. Contemplare dulce si zambet cochet.

Imaginile pe monitor nu reusesc sa redea emotia pe care o simti in fata operelor sale. Detaliile sunt fermecatoare, o data ce le-ai zarit pornesti intr-un fel de vanatoare, cauti indicii in toate colturile si te bucuri ca un copil pentru fiecare descoperire.

estera-clara

Creatiile atat de calme si linistite ma duc cu gandul la o camera alba de bebe mic, nedecorata, simpla, cu un tablou nu mai mare decat un caiet, asezat discret pe un perete. Si daca te apropii, poti zari copaci pufosi din vata de zahar, si o pisica smechera ascunsa in rama. Poate si o tanara cu rochie rosie, crosetandu-si visul…

estera-saku