M-am hotarat sa continuu seria de postari despre lucrurile care imi plac si pe care le-am descoperit frunzarind www-ul. Am inceput cu alexunu, iar acum vreau sa va vorbesc despre un proiect frumos si dulce. Fursecul Mecanic s-a nascut din pasiunea pentru ciocolata si cookies a unui om plin de imaginatie. Amestecul a devenit, la scurt timp, o joaca de copii. Copii mari, alergand pe strazile Bucurestiului, indiferent de ploi, ger sau ninsori, pentru a castiga binemeritata portie de prajiturele, gatite special pentru ei. Pentru ca despre asta este vorba, un cookie-hunt cu premii delicioase.

header fursecul mecanic

Da, chiar exista cineva in tara asta care stie sa ofere, fara sa astepte vreo recompensa imediata. A primit, insa, multa dragoste si atentie din partea celor pe care i-a fermecat cu talentul sau. Se spune ca hrana ii aduce pe oameni impreuna, va dati seama ce se intampla atunci cand e vorba de cookies si ciocolata. Asadar, un tip simpatic pe nume Dan (nu voi intra in detalii biografice, ma voi referi strict la proiectul acesta) si-a dorit foarte mult sa coaca bunatati pentru bucuresteni. In timp, s-a dovedit destul de dificil sa mentii o cofetarie fara a renunta la calitatea produselor pe care le oferi, asa ca a renuntat la ea, dar nu si la idee. Nu stiu exact de unde a venit curajul de a oferi prajiturelele gratis. Trebuie sa fie vorba de curaj, altfel nu-mi explic de ce ai petrece ore in sir pentru a gati fursecuri pentru niste necunoscuti, cautandu-i, nestiind ce oameni vei descoperi, sau ce reactii va isca ideea ta poate prea indrazneata pentru lumea meschina in care traim. Sau poate era doar dorinta de a testa cat mai multe ingrediente si retete, corelata cu teama de a aduna munti de prajiturele pe rafturi, „bombe calorice”, cum ii place Claudiei sa le numeasca, amenintand sanatatea familiei. Ori poate va ganditi la strategii de marketing acum. Eu sunt convinsa ca e mai mult decat atat. Indiferent de motivele de la care a pornit acest proiect, un lucru este cert: Fursecul Mecanic a adus multe zambete pe buzele tuturor, a atins ceva din sufletul fiecarei persoane implicate si a entuziasmat o multime de prieteni. Chiar si pentru cei care au privit de la distanta (printre care ma numar si eu), a reprezentat o sursa de inspiratie si de optimism. Da, se poate! Cu putin efort si incredere, ne putem simti copii rasfatati intr-o lume a adultilor.

saruturi de zane

Va trebui sa recunosc, nu am avut minunata ocazie de a gusta din celebrele fursecuri. Am trait mereu cu impresia ca ar trebui sa le merit, ca nu pot spune pur si simplu „Trimite. Cookies.ACUM!!”; ca Dan e oricum mult prea ocupat cu portiile de fursecuri pentru competitii si nu mai are nevoie de inca o gura de hranit. Acum Dan e departe, si-a mutat proiectul in Germania sub numele IamCookie si isi continua visul. Ba chiar a inceput sa isi distribuie produsele in cafenele berlineze si se pot face si comenzi on-line. Daca sunteti prin preajma, nu ezitati! Pentru mine, fursecurile sale au ramas ceva la care sa visez, un motiv in plus sa vizitez Berlinul. S-ar putea sa existe, totusi, ceva sperante si pentru romani. Fursecul Mecanic promite o revenire.

Cred, totusi, ca nu ideea geniala m-a fascinat atat de mult, nici retetele fabuloase, ci felul in care Dan stie sa povesteasca despre un fursec. Are talent in a amesteca ingrediente pentru cookies, dar si in a mesteri cuvinte despre ele. Imi lipsesc descrierile acelea succinte, dar care te lasa visand, dorind, aproape simtind aromele si texturile. Rasfoind acum postari mai vechi ale sale, mi-am adus aminte de frenezia cu care asteptam fiecare noutate, fiecare experiment ce se petrecea in bucataria sa, planuind, la randul meu, diferite incercari.

Acum imi cer iertare ca vorbesc despre fursecuri la ora asta. Stiu ca unii care citesc se mai gandesc la calorii si kilograme. Eu va zic sa uitati toate prostiile alea pentru o clipa si sa dati fuga la bucatarie. Luati un pahar cu lapte, un ceai, ceva…cautati un fursec, un biscuit, un borcan cu dulceata, ce gasiti voi, si bucurati-va din plin de viata. Zambiti, pentru ca suntem cu totii copii, iar maine va fi mai rau, daca nu avem suficienta energie sa incepem ziua.😀

[Later edit: Esquire, decembrie, 2008]