Sunt prea agitata, zilele astea au fost intense si stresante. Si azi mi-au venit in cap o groaza de ganduri nebune, ganduri care trebuie impartasite, ca altfel n-au nici un farmec. Si toti dorm, sau sunt departe, asa ca le voi impratasi oricui are chef sa citeasca.

Primul francez pe care l-am ascultat azi m-a convins ca ei nu au nici cea mai mica intentie de a pronunta corect, in engleza, cuvintele care se scriu asemanator cu echivalentul lor in franceza. La al doilea francez, a fost absolut dureros, ne doream cu totii sa vorbeasca pe limba lui (ca si asa o facea, 9 cuvinte din 10), numai sa nu ne mai tortureze creierele obosite cu trecerea de la o limba straina la alta. Al treilea francez ne-a avertizat de la bun inceput, ca el tot in Franta a studiat. Noi am gustat gluma pe jumatate. Dar dupa ce a inceput sa prezinte…am ramas fermecati. A fost ca la teatru, dar cu interactiune cu publicul. Poate nu toate momentele au fost reusite, dar am ras de cateva ori, ne-am simtit copii, pentru ca primeam lectii de la un copil mai mare, cu parul zburlit. Engleza era impecabila, continutul perfect structurat. L-am ascultat cu interes, cam vreo ora si ceva, fara sa ne plangem ca si-a permis sa isi prelungeasca prelegerea. Poate ca au fost subiecte mai interesante si importante la primele prezentari. Noi nu avem de unde sti, doar el ne-a convins. Ce a urmat, nu a mai contat. Nu aveau cum sa se ridice la inaltimea lui. Iar eu eram prea stresata de cele 5 minute in care trebuia sa vorbesc in fata tuturor. Dar cica a fost bine, eu am strambat putin din nas, dar a fost ok. Copilul nebun care ne vrajise inainte de pauza de pranz si-a facut de cap in continuare, punand intrebari, facand glume, ba chiar s-a asezat si pe o masa care a lesinat in preajma lui, imprastiind toate paharele in cioburi, pe podea. Dar a fost iertat si pentru asta, pt ca a zambit sugubat: „I’m sorry, I was supposed to be the Chairman!” Maine ma duc sa-l intreb de ce dadea din cap la prezentarea mea. Asta daca il prind vreo secunda liber, ca roiesc toti in jurul lui.

In rest, I feel like a pretty face. Nu stiu daca ma ia lumea in serios. Dar nici ei nu-s prea breji. Unul dintre nemti vrea sa invete cuvinte in romana. Ala care, daca bea cafea, se transforma intr-un „Coffee Induced Oscillator”. In seara asta se chinuia sa articuleze ceea ce el numea „propozitia cheie”. Mai exact, iertati-ma daca vi se pare deplasata intrebarea: „Ti-ar placea sa vezi colectia mea de timbre?” Da, stiu. Habar n-am pe cine incearca sa vrajeasca, i-am zis ca la noi nu merge cu din astea. Din pacate pentru el, stie spaniola, asa ca stalceste rau de tot ultima parte despre colectii. L-am invatat varianta mai simpla: „Vrei sa vezi?” Voi ce ziceti, cum altfel sa ajut bietul om?😀 Maine e randul lui sa ma invete cum suna intrebarea-cheie in germana.

Ce sa va mai zic…un rus are un Canon G10. Cred ca asta spune tot.

Dar azi ar am avut si doza mea de ghinion. Un sfat: daca aveti o geanta mare, in care incap de toate si o carati peste tot, dar daca, intr-o zi, va imbracati frumos, si va luati pantofi cu tocuri, si sunati sa vina un taxi, in momentul in care va urcati in taxi, fiti atenti aicea, nu care cumva sa va lipiti scaietii aia nenorociti de la geanta de ciorapi. Asta mai ales daca sunteti in intarziere. Iar apoi, daca va imaginati ca veti putea fugi 10 min in pauza de cafea sa gasiti alta pereche, sa nu credeti ca vor fi in primul magazin in care intrati. Rugati-va sa gasiti, totusi, ceva, inainte sa epuizati toate optiunile comerciale. Si daca nu sunteti suficient de ghinionisti, as zice sa aveti si grija la stolul de porumbei din piata (bai, de unde au aparut atatia, s-a intunecat cerul si era ca-ntr-un film de Hitchcock).

Si mai vreau sa stiu…Who’s that bitch?? Aia care a crezut ca lumina din lavoar, neonul ala cu senzor de miscare, se aprinde apasand pe intrerupatorul pentru becurile din toalete. Deci chiar vreau sa stiu, ca a facut asta de vreo 2 ori. Prima oara am bajbait vreo 3 min pe intuneric. A doua oara nu m-a prins, dar de fiecare data am primit priviri urate de la altele, crezand ca io is vinovata. Really, dude…cum ai reusit performanta?

Gata, m-am calmat, ma duc sa ma culc. Maine mergem in excursie. Or sa ma intrebe multe chestii legate de istorie. Bleah! De parca as sti asa ceva…