You are currently browsing the monthly archive for septembrie 2009.

BookFrenzy are grup. Voi adauga linkul si pe pagina blogului meu, voi scrie si listele cu cartile pe care le-am citit, si cu textele care s-au scris pana acum, voi pune si culori pe pagina cu regulamentul provizoriu (daca reusesc sa editez cat de cat html-ul ala), dar acum…acum ma duc sa dorm.

A inceput scoala, 2 zile la rand m-am trezit la 6. Maine am de la 10, aleluia!

True…

Gata, s-a hotarat. Luna asta la BookFrenzy citim Camus. A votat multa lume, mai multi decat ma asteptam. Sper sa isi faca timp si de citit, apoi de comentat. Pentru ca luna asta voi da un premiu. Voi alege textul cel mai interesant si voi premia autorul cu o carte. La titlu inca nu m-am gandit, cel mai probabil vom stabili de comun acord. 🙂

Mai am o veste buna, avem un nou membru. Cris, bine ai venit! Te asteptam de muuulta vreme. 😉

M-am hotarat sa continuu seria de postari despre lucrurile care imi plac si pe care le-am descoperit frunzarind www-ul. Am inceput cu alexunu, iar acum vreau sa va vorbesc despre un proiect frumos si dulce. Fursecul Mecanic s-a nascut din pasiunea pentru ciocolata si cookies a unui om plin de imaginatie. Amestecul a devenit, la scurt timp, o joaca de copii. Copii mari, alergand pe strazile Bucurestiului, indiferent de ploi, ger sau ninsori, pentru a castiga binemeritata portie de prajiturele, gatite special pentru ei. Pentru ca despre asta este vorba, un cookie-hunt cu premii delicioase.

header fursecul mecanic

Da, chiar exista cineva in tara asta care stie sa ofere, fara sa astepte vreo recompensa imediata. A primit, insa, multa dragoste si atentie din partea celor pe care i-a fermecat cu talentul sau. Se spune ca hrana ii aduce pe oameni impreuna, va dati seama ce se intampla atunci cand e vorba de cookies si ciocolata. Asadar, un tip simpatic pe nume Dan (nu voi intra in detalii biografice, ma voi referi strict la proiectul acesta) si-a dorit foarte mult sa coaca bunatati pentru bucuresteni. In timp, s-a dovedit destul de dificil sa mentii o cofetarie fara a renunta la calitatea produselor pe care le oferi, asa ca a renuntat la ea, dar nu si la idee. Nu stiu exact de unde a venit curajul de a oferi prajiturelele gratis. Trebuie sa fie vorba de curaj, altfel nu-mi explic de ce ai petrece ore in sir pentru a gati fursecuri pentru niste necunoscuti, cautandu-i, nestiind ce oameni vei descoperi, sau ce reactii va isca ideea ta poate prea indrazneata pentru lumea meschina in care traim. Sau poate era doar dorinta de a testa cat mai multe ingrediente si retete, corelata cu teama de a aduna munti de prajiturele pe rafturi, „bombe calorice”, cum ii place Claudiei sa le numeasca, amenintand sanatatea familiei. Ori poate va ganditi la strategii de marketing acum. Eu sunt convinsa ca e mai mult decat atat. Indiferent de motivele de la care a pornit acest proiect, un lucru este cert: Fursecul Mecanic a adus multe zambete pe buzele tuturor, a atins ceva din sufletul fiecarei persoane implicate si a entuziasmat o multime de prieteni. Chiar si pentru cei care au privit de la distanta (printre care ma numar si eu), a reprezentat o sursa de inspiratie si de optimism. Da, se poate! Cu putin efort si incredere, ne putem simti copii rasfatati intr-o lume a adultilor.

saruturi de zane

Va trebui sa recunosc, nu am avut minunata ocazie de a gusta din celebrele fursecuri. Am trait mereu cu impresia ca ar trebui sa le merit, ca nu pot spune pur si simplu „Trimite. Cookies.ACUM!!”; ca Dan e oricum mult prea ocupat cu portiile de fursecuri pentru competitii si nu mai are nevoie de inca o gura de hranit. Acum Dan e departe, si-a mutat proiectul in Germania sub numele IamCookie si isi continua visul. Ba chiar a inceput sa isi distribuie produsele in cafenele berlineze si se pot face si comenzi on-line. Daca sunteti prin preajma, nu ezitati! Pentru mine, fursecurile sale au ramas ceva la care sa visez, un motiv in plus sa vizitez Berlinul. S-ar putea sa existe, totusi, ceva sperante si pentru romani. Fursecul Mecanic promite o revenire.

Cred, totusi, ca nu ideea geniala m-a fascinat atat de mult, nici retetele fabuloase, ci felul in care Dan stie sa povesteasca despre un fursec. Are talent in a amesteca ingrediente pentru cookies, dar si in a mesteri cuvinte despre ele. Imi lipsesc descrierile acelea succinte, dar care te lasa visand, dorind, aproape simtind aromele si texturile. Rasfoind acum postari mai vechi ale sale, mi-am adus aminte de frenezia cu care asteptam fiecare noutate, fiecare experiment ce se petrecea in bucataria sa, planuind, la randul meu, diferite incercari.

Acum imi cer iertare ca vorbesc despre fursecuri la ora asta. Stiu ca unii care citesc se mai gandesc la calorii si kilograme. Eu va zic sa uitati toate prostiile alea pentru o clipa si sa dati fuga la bucatarie. Luati un pahar cu lapte, un ceai, ceva…cautati un fursec, un biscuit, un borcan cu dulceata, ce gasiti voi, si bucurati-va din plin de viata. Zambiti, pentru ca suntem cu totii copii, iar maine va fi mai rau, daca nu avem suficienta energie sa incepem ziua. 😀

[Later edit: Esquire, decembrie, 2008]

In seara asta mi-am propus sa mananc ceva usor. Am ajuns acasa si am gasit numai bombe calorice (asa cum ii place Claudiei sa le zica). Nu va fac lista, ca apoi ma simt vinovata si nu se potriveste cu atitudinea mea fata de mancare.

Rasfoind, apoi, folderele cu poze am gasit asta:

fruit salad

tutti frutti

Acum imi dau seama ca ar mai trebui nitel editate pozele astea, sunt cam intunecate, dar mi-e prea somn. Alte experimente din bucatarie, ceva mai reusite, aici.

Iertare. Maine sper sa am timp sa va zic alta poveste, tot despre dulciuri, dar mai serioasa.

If I could save time in a bottle
The first thing that I’d like to do
Is to save every day
Till Eternity passes away
Just to spend them with you

If I could make days last forever
If words could make wishes come true
I’d save every day like a treasure and then,
Again, I would spend them with you

But there never seems to be enough time
To do the things you want to do
Once you find them
I’ve looked around enough to know
That you’re the one I want to go
Through time with

If I had a box just for wishes
And dreams that had never come true
The box would be empty
Except for the memory
Of how they were answered by you

But there never seems to be enough time
To do the things you want to do
Once you find them
I’ve looked around enough to know
That you’re the one I want to go
Through time with

SMP (curs) Sala
CISCO, O.Rusu

Expozitie MŢR in Londra. Orasul asta ma bantuie ca o promisiune dulce. Vad ielele jucand…

Aveam mereu impresia ca niste ani buni de viata, in care cresti, inveti, traiesti, suferi, te bucuri, iubesti, uiti, ierti, capeti si castigi, te ajuta sa atingi un oarecare grad de maturitate. Nimic mai putin adevarat. Nici cei cativa ani de facultate, nici cea mai serioasa relatie din lume, nici bucuriile, nici dezamagirile – nimic nu sterge cu adevarat stangacia cu care ne taraim pasii prin lume. Din ce in ce mai mult, imi dau seama ca, daca m-ai lasa uitarii acum, as redeveni copilul neputincios care se zbatea sa iasa la lumina atunci cand m-ai cunoscut.

Aceleasi temeri, aceeasi timiditate, aceeasi nesiguranta ar pune stapanire pe mine. Si atunci, cine sunt eu sa spun altora ce sa faca (revin, pentru a cata oara, la aceasta problema). Zilele acestea am spus de multe ori „Fa asa!” cu o certitudine care, poate, a spulberat niste vise, a frant niste sperante. Sper sa nu fiu inteleasa gresit, nu detin nici un adevar absolut si, de cele mai multe ori, gresesc. Dar prefer sa dau glas unor ganduri pe care, cred, v-ar fi teama sa le rostiti. De veti avea curajul sa le urmati, sau va veti convinge tocmai de opusul lor, e alegerea voastra, si eu nu pot decat sa o sustin. Intr-un singur lucru am incredere: faptul ca deciziile dificile sunt luate in sufletul nostru inca dinainte de a rosti clar optiunile. Le avem in sange, amestecate cu amintiri si lucruri mostenite de la parinti. Iar perioada aceea de „Doamne, oare ce sa fac?!” e doar incercarea noastra disperata de a ne obisnui cu alegerea pe care am facut-o fara sa stim. Poate ne-ar fi mai simplu daca am intelege lucrul acesta si am actiona in consecinta. Poate asa nu ne-am intreba de 10 ori daca sa dam un telefon, sau daca se gandeste la noi, sau daca nu l-am stresat sau sufocat cu mesajele noastre. Poate n-am tremura nestiind ce sa ii zicem, desi acasa am repetat de o mie de ori toate lucrurile frumoase de pe lumea asta. Intotdeauna am fost sincera, chiar daca aveam ceva de criticat sau, dimpotriva, de laudat. Mereu am speriat oamenii facand asta si, poate, i-am indus in eroare, crezand ca urmaresc ceva. Dar n-am de gand sa-mi schimb felul de a fi. Pentru ca cei ce meritau au inteles, si au ramas prin preajma. Dar oare n-ar fi mai simplu daca am putea spune tot ce avem pe suflet fara teama de a fi ridiculizati?

Astept toamna ca pe un dar. Sa ne fie casa si culcus, sa stam beti, prinsi intre vara si frig. Sa o luam de la capat, ca-ntotdeuna, alungati, hamesiti. Proscrisi.

Orasul mi-a ramas stramb, ca o coaja de nuca.

Rebooting. Disk clean-up. Process done.

It seems that I didn’t lose it. Sau cel putin ca am rezistat eroic. Asta poate si pentru ca nu aveam 3-4-5-6 beri ingurgitate, cum au incercat altii. Ba chiar am capatat si obiceiul prost de a adormi pe la 3 noaptea si a ma trezi dimineata pe la 6 jumate – 7. Dar azi am mai putut lenevi, pana pe la 8 jumate, cand m-am plictisit de atata stat, si i-am speriat pe ai mei. Saracii, credeau ca iar plec. De fapt, planuiesc o evadare, dar oamenii normali inca dorm la ora asta.

Ce nu vreau sa uit de ieri…well, picture this: 3 bodyguarzi imensi, fiecare dintre ei mai mare decat tot grupul nostru la un loc. Nu lasau oamenii sa intre in club pentru ca era inchiriat. La asta adaugati un neamt, care deja bause vreo 4 beri, pe care abia il tineam (muream de ras, nu alta) pentru ca voia sa se duca la unul dintre paznici sa-i spuna: „Te rog, esti rece, ombule!!” si „Tu, prost!” (Cam atata stie in romana, dar foloseste cuvintele intr-un mod foare creativ.)

Azi sunt libera. Today, I shall vacuum!

BookFrenzy

Details

O pata gri intr-un ocean de culoare.

septembrie 2009
L M M J V S D
« aug.   oct. »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Archive