Motto

„Then as it was, then again it will be
An’ though the course may change sometimes
Rivers always reach the sea”

happy-feet

Am scris deja 3 inceputuri pentru postul asta si le-am sters pe fiecare. Singurul lucru cert e ca am un motto, mai mult sau mai putin inspirat. L-am scris azi pe o felicitare si sper ca persoanele care au primit-o sa aprecieze gandurile mele bune. Despre ce vreau sa va vorbesc in postul asta? Nu stiu… Despre cosmaruri? Despre nunti? Despre cartea la moda a lui Beigbeder care zice ca dragostea dureaza numai trei ani? Nu, nimic din toate astea, si, totusi, cate ceva din fiecare.

Trebuie sa recunosc, am devenit hipersensibila, adica cheesy, adica ma emotionez asa, la lucruri care ma lasau rece de obicei. Azi am intrat zambind fals, mi s-a parut totul o formalitate. Si mi se parea ca toti ceilalti zambesc fals. Pe parcurs, insa, ne-am trezit cu totii razand din toata inima, cred ca nu mai fusesem demult impreuna si ne era dor, fara sa o stim. As da vina si pe playlist-ul-bun-de-pus-la-rana incropit de Bogdan. Btw, nu stiu daca l-am vazut pe Bogdan vreodata mai zambaret, ma asteptam sa il gasesc schimonosit, asteptand sa se termine cat mai repede toata tarasenia si sa plece toti acasa. Cred ca jocul l-a prins si pe el, insa. We’re all doomed, who’s next??!!

Alt moment in care m-am emotionat asa, din senin…acum vreo doua saptamani, in biserica. Am realizat brusc ca e, poate, prima cununie la care particip care are, cu adevarat, o semnificatie deosebita pentru cei doi copii carati de mana de nasi si parinti. In plus, copila aia nebuna mi-a fost sora vreo cateva veri frumoase, iar acum nu-mi venea sa cred ce se intampla. Am I getting old?

Mi-o aduc aminte pe bunica spunandu-mi, atunci cand aveam 16 ani, ca se uita la mine si ii vine sa planga, nu poate crede ca s-a casatorit pe cand era o copila. Ma gandesc sa ii zic data viitoare cand o vad ca a facut cel mai bine, casatoria e un lucru pentru copii, ei arata frumos in alb, si tot ei au destule vise si forta sa o transforme in ceva real si fericit.

I’m thinking of buying a stairway to heaven…