Claudia mi se plangea intr-o zi ca e mai greu sa dai de oameni noi si ca se simte singura, acum ca ne-am mutat in casa numita wordpress.com. Pentru a-i mai alina plictiseala mi-am propus sa scriu cate un post despre oamenii care ma incanta de ceva vreme, oameni minunati, cu idei superbe; oameni care, de fapt, nu au nevoie de nici o prezentare si care, majoritatea, nici nu stiu de existenta mea. Cu toate acestea, inaugurez o noua categorie ce va cuprinde sursele mele de inspiratie sau amuzament si ma va conduce, inevitabil, spre concluzia ca am o mare problema: petrec prea mult timp citind bloguri. Mai are cineva problema asta?

alexunu thoughts

Asadar, incep cu o pustoaica foarte simpatica, recunoscuta pentru fotografiile sale minunate. Eu am descoperit-o altfel, intr-o perioada in care imi scriam povestea si eram fascinata de aripi si cautari. Imi doream foarte mult sa citesc si, cautand, am gasit-o pe Lo, o fetita care poate sa zboare fara aripi, asa cum visasem mai demult, cand eram mica. Imaginea leaganelor prinse de tavan, intr-o mansarda pustie, m-a lovit ca o amintire confuza, pierduta, uitata, si regasita acum intr-un mod miraculos. Din pacate prea rare, scrierile Alexandrei Sandu aduc, totusi, suficienta prospetime si o stare de visare contagioasa, ce te invadeaza cu entuziasmul ei copilaresc. Unele povesti sfideaza realul prin apropierea de perfectiune si ma fac sa ma rusinez gandindu-ma la scrantelile si smucirile dureroase ale textelor pe care le-am insirat de-a lungul anilor. Fascinata de oameni, Alexandra surprinde franturi de viata peste care trecem, uneori, fara a realiza cat suntem de norocosi sa le avem.

Popularitatea Alexandrei a scazut, insa, o data cu aparitia unui misterios domn Iepure, care a devenit, intre timp, si preferatul meu. Momentan, Iepure e in vacanta. Asteptam relatarea noilor aventuri.

iepure

Raman cititoare fidela si urmaresc, plina de curiozitate, povestea unei visatoare de succes, pasii pe care Alexandra ii face in aceasta mare cautare numita viata.

Anunțuri