In mod normal nu as scrie despre astfel de lucruri pe blog. Cel putin, nu atat de direct. As mai adauga o metafora, o poveste, un mizilic, ceva! Dar acum am o copila prin preajma care trece prin toate fazele de inceput. Si mai am una care, zic eu, are nevoie de o poveste siropoasa. Sau poate ma insel. In orice caz, am suficiente motive oficiale pentru a bate campii.

Asa ca propun sa vorbim despre…ce altceva decat..flirt?!! Dar pentru inceput, ar trebui sa ne definim termenii. De unde sa incep? Imi amintesc o prima definitie dintr- o revista frantuzeasca (cred ca era marie claire, dar nu bag mana in foc, oricum francezii astia stiu ei ce stiu) pe care o rasfoiam cand eram mica. Vorbeau despre flirtul pentru cei timizi…priviri inocente, zambete; apoi pentru cei mai moderati, partea cu tinutul de mana si pupici. Mai era si o varianta pentru cei experimentati care ajungea pana la goi, in pat, dar fara… Parce que ca, Oh lala! ca c’est le faire! O_O’ Bine eu n-as merge chiar atat de departe (…uhm…cu definitia!!)

Revenind! Eu as incadra la categoria flirt acel comportament de, hai sa-i zicem, tatonare sentimentala. Incercarea aceea de a descoperi pe cineva fara a crea o certitudine, fara a-ti amesteca propria viata prea mult cu a celuilalt. Ma straduiesc sa evit expresia „fara sa te implici”, pentru ca e folosita strict pentru a desemna lipsa unor sentimente profunde si a unui angajament pe termen mediu sau lung. Dar, altfel, flirtul necesita si o oaresce doza de implicare. Stiu, sunt unii care o fac cu naturalete, de parca s-au nascut asa. Mai sunt altii care nu pot trai fara asta. Au observat ca au ei ceva succes si deja nu mai cunosc alta cale de abordare a problemei. (Name that guy!) In orice caz, nu pot crede ca nu e nevoie de putin efort pentru a nu deveni penibil. Pentru ca da, linia dintre carisma si maimutareala e foarte fina, adica diferenta e observata doar de cei din jur.

De ce am ales azi subiectul acesta? Pentru ca am inceput sa ii constientizez importanta. Flirtul e absolut vital in perioada adolescentei. E o ocazie buna de a descoperi lumea din jur. De fapt, sfarsesti doar prin a te descoperi pe sine, iar asta, cred, e si mai important. Acum flirtul chiar e luat in serios. Iubiri profunde, pasiuni, obsesii, fluturasi in stomac (mai nou, „ma sinucid”, dar nici asta nu e noua). E exaltare si jale, renastere si sfarsitul lumii. Te-a luat de mana! Nu s-a uitat la tine cand ai iesit cu cainele la plimbare, era cu gasca. Vai, vai, m-a intrebat ce fac!! (Voua nu va e dor? Eu nu ma pot hotari).

Mai tarziu lucrurile se calmeaza, sau, cel putin, ar trebui. Unii raman etern la stadiul de adolescent emotionat. (Yes, that guy!) Pentru ceilalti ramane doar un joc, o relaxare. De cele mai multe ori, acopera doar nevoia de te simti inca atragator, de a-ti reafirma statutul de mascul feroce/femela dominanta. Sau pur si simplu e o ocazie de a profita de adolescentii tarzii…Dar asta e alta poveste.

Nu pot incheia fara a mentiona pericolele ce pandesc intr-un altfel de joc. Atunci cand se incalca regulile. Adica cea mai importanta: lipsa implicarii!! E aproape imposibil sa nu devii dependent, pentru ca da, ca orice lucru placut, flirtul devine cu usurinta un drog. Mai mult, adesea se confunda activitatea in sine cu imaginea persoanei cu care flirtezi. Si sa vezi atunci tragedie. Da, mai sunt si cazuri aparte cand un flirt nu e doar un flirt, de aceea, daca aveti de gand sa incalcati vreo regula, e bine sa va hotarati dinainte ce asteptati si sa fiti siguri ca persoana respectiva chiar merita efortul.

Asaaaa, uite am batut campii cu gratie si am scris si altceva decat comentarii literare, ca tot am fost acuzata mai devreme de asta. Va las pe voi sa imi raspundeti:

Flirtati? Flirtam? Aveti grija cu cine si pentru ce!😉