Incepusem sa cred ca relatia noastra sa baza pe…cum sa-i zic, nu gasesc cuvantul potrivit…lust, maybe that is…ca era singurul lucru care ne tinea impreuna, motivul pentru care de fiecare data ne intorceam unul in bratele celuilalt pentru a o lua de la capat. Ma temeam ca intr-o zi ne vom trezi si vom descoperi ca nu e nimic intre noi, doar o minciuna dictata de sange.

Abia acum inteleg, ca privirea lui pierduta in acele momente de nebunie, cautandu-ma, respirandu-ma, era tot ceea ce conteaza, ceea ce ii poate apropia pe doi oameni cu adevarat. Restul sunt doar vise pe jumatate impartasite, pareri si fantasme despre celalalt. In acele momente de sinceritate noi doi ar fi trebuit sa facem un copil, dar stiam ca suntem prea prosti si egoisti pentru a-l creste om.