„E iar fum în artă, este doar o sufocare lentă, pentru a înnebuni complet, gîtuind noapte şi dimineată renăscând iarăşi în chip de flacără, e iarăşi o miasmă a expresiei ciudate picurând din statui, ficuşi ori corăbii, numerele pulsează în locul oamenilor, iar tu nu mai reuşeşti să exprimi nimic… Cui? Nu-i nimeni aici, printre tăceri exfoliate şi striuri de discuri vechi, alături de ecranele holografice încălzind pereţii cu aceleaşi explozii de prisos, accidente standard, descrise detaliat în manualele de utilizare a morţii! Într-adevăr, nu-i nimeni, liniştea fumegă pretutindeni, victorioasă, ea te ajută să-ţi ascunzi slăbiciunile sub o mască de nepăsare sălcie, poate că deja ai dispărut, nimeni nu mai are nevoie de foc, poate că flama nu-i benefică acum…”

I am sorry I didn’t sit and chat the other day, I just didn’t have my mask on and I couldn’t stay for long…

„Nu-i nimeni aici, frigul a strâns toate pasiunile şi ideile, toate fotografiile şi scenele de altădată, viermii şi-au făcut datoria şi au metamorfozat lumea în decoruri caraghioase, n-a existat nicicând fum, n-a luat nimic foc, a fost doar o viziune înceţoşată, provocată de euforia hibernală ce te-a ros complet! Nu-i nimeni să-ţi spună că eşti bolnav, că mintea ţi-a luat-o razna, depăşind bariera normalităţii, umbrele se dizolvă în chip de cuvinte amărui, desfăcând o altă etapă a vieţii, fumul a devenit simplă existenţă… Cum credeai că vei reuşi să te incendiezi şi astfel să te purifici deplin?”