It was one of those days…when you can get hit by a truck and still not see it, when weezer never sounded so sad before…hip hip…hîc…hîc…

Citesc, pardon, traiesc Viata pe un peron. Un loc in care nu se intampla nimic, doar procese de constiinta. Un loc unde doar te poti sufoca stand cuminte pe scaun. Imi e din ce in ce mai greu sa stau cuminte pe scaun, inchisa intr-un pustiu mic si plin de forfota. Asa ca incep sa ma intreb… De ce am eu dreptate? De ce traiesc din a da sfaturi seci altora? Am I the control freak? E totul doar altruism si dorinta de a-i vedea pe ceilalti fericiti? E teama ca vor ajunge sa sufere, iar eu n-am facut nimic sa impiedic asta? E aroganta celui care crede ca le stie pe toate? De ce incerc sa impun ceea ce cred altora? In fond, moralitatea si tot ceea ce e bine sunt lucruri absolut subiective. Conteaza doar sa ne putem privi in oglinda la inceputul zilei. Asta seara, azi noapte…se sterg cu incredibila usurinta…Restul tine de nevoia de moment, de felul in care constiinta se pliaza, imbracand raul in haine cuminti. Sexul nu e imoral, draga Alex. Atat timp cat nu iti deformeaza creierul.
[to be continued…life has ups and downs…a kid made me sort of smiling now…]

Imoral e sa faci sex cu iubita dupa ce in urma cu jumatate de ora ai spus altei femei ca o iubesti. Dar nici asta nu e imoral. Inca te mai poti privi in oglinda. In fond, inca n-ai avut-o pe cealalta, nu? E doar un gand nevinovat…

Scriind incep sa realizez din ce in ce mai multe lucruri, fac, parca, ordine intre ganduri. Ma intrebam de ce ma cramponez atata de normele unei societati ce par depasite in contextul actual. Ma intrebam de ce am oroarea rochiilor de mireasa cu burtica. Parca nu-mi pasa de ce crede lumea, parca nu trebuia sa judec pe nimeni. Simt nevoia sa explic, pentru ca am impresia ca am deranjat cu declaratiile mele. In cele din urma, am realizat ca nu puritatea sau lipsa ei e ceea ce ma deranjeaza. Pentru mine, inocenta e prost definita. E mai mult nepriceperea si indiferenta care ma supara. Incapacitatea de a-ti tine propria viata sub control, de a gandi macar un singur lucru din viata ta. Un gest din asta precipita lucrurile si iti dau un ghiont. Inainte, dar tot ghiont ramane si nu stiu cat de gratioasa si zambitoare mai poti fi o vreme dupa aceea. Pentru unii e poate cel mai bun lucru care li se putea intampla, pentru ca, vrand-nevrand, ii obliga sa ia atitudine si ii trezeste la realitate. Si de aici totul merge bine. Pentru altii… Dar eu nu vreau sa ma incadrez nici intr-o categorie, nici in alta.

Desi sunt inca adepta ideii ca micile decizii iti definesc drumul, consider ca sunt cateva lucruri la care trebuie sa te gandesti bine si apoi sa te apuci de ele. Si eu abia am inceput sa ma gandesc…si sunt inca tanara, mai am timp, dar deja am exasperat cateva persoane cu paranoia mea. Da, suntem inca tineri, indiferent cat de batrani, obositi si zdrobiti ne simtim. Prea tineri ca sa ne permitem sa ne jucam de-a adultii. Asa am descoperit cu stupoare ca anumite norme „impuse” de parintii nostri traditionalisti si prafuiti isi gasesc ecou si logica in interiorul fiintei mele. Situatia e aceeasi dintotdeauna. Motivele doar sunt ale mele.

In lumea asta haotica, in care femei frumoase se plimba pe strada imbracate ca un semafor verde, iar palarierii nebuni s-au intors imbracand stilul goth, simt nevoia unui echilibru. Si pentru ca putini reusesc sa filtreze si sa interiorizeze partea buna si frumoasa a vietii, ma autodeclar conservatoare si astazi chiar nu am chef de rebeliuni impotriva sistemului. Pur si simplu, incerc sa pastrez un echilibru si o continuitate in ceea ce fac si ceea ce sunt. Chiar daca asta inseamna sa imbrac fiara in haine de om si sa pretind ca e imblanzita. Incerc sa umplu golul dintre Alexandra-care-va-prezenta-maine-in-fata-colegilor-si-profesorilor-ceea-ce-a-lucrat in ultimele luni si Alexandra-care-isi-deapana-amintirile-la-5-dimineata. Daca cele doua se pot privi in ochi in acelasi timp, ma declar multumita.

In rest, inca mai caut acea linie subtire si alunecoasa si, recunosc, il invidiez pe Alex pentru convingerea cu care isi sustine propria moralitate. Eu inca ma zbat, cautand sa alterez cat mai putin din ceea ce sunt…

Simt din ce in ce mai acut nevoia ca fericirea mea sa nu fie cladita pe mahnirea altora.

Soundtrack: You can’t change the way I am, are you strong enough to be my man?