Soarele lumina lenes covorul prin fereastra deschisa. Perdeaua tresarea somnoroasa, patul nefacut … Obosise dupa atatea plimbari si saptamana aceasta linistita venea ca o vacanta binemeritata.

Nebunia incepuse cam cu o luna in urma, cand il cunoscuse pe el. De fapt, il stia demult, dar i se parea prea matur…nu era de nasul ei. Prezenta sa o infricosa si o atragea deopotriva. O prapastie imensa le despartea lumile, gandurile, viata. Seara aceea in oras ii schimbase complet parerea. Pentru prima oara se simti …mare, egala sa… Masa la restaurantul celei mai inalte cladiri din oras, plimbare in parc, rasete, povesti…adusa acasa cu masina, sarutat mana mamei, flori, un „Noapte buna…” perfect de timid la urma…Nu tu intalnire pe furis la coltul strazii, sa nu ne vada mama, nu tu jocuri electronice si anime-uri sau alte prostii de-ale copiilor.

Dupa doua saptamani, Paris! Deja se simtea in rai, iar parintii strambau din sprancene. Prietenele o sfatuira sa nu plece, invidioasele…

Si acum…moleseala…nimic interesant…
-Hai, trezirea, e dupa-amiaza…
-Shhh, dorm, ii raspunse plictisita.
-Hai, nu vrei sa facem ceva in seara asta?
-Mi-e somn…si e groaznic de cald…Ce sa facem?
-Nu stiu, hai sa ne casatorim.
O busi rasul. Credea ca glumeste…avea insa o privire prea trista si pierduta ca sa fie doar o gluma. Deja simti ca se sufoca.
-Hai, lasa prostiile, incerca sa abata discutia.
Era putin uimita, de asa o cerere neinspirata. Se gandea ca se va ajunge si la asta, dar nu atat de repede. Si isi imagina ceva perfect, care sa banalizeze surpriza primei seri.
-De ce esti rea? Stii ca te iubesc! scanci el.

…”te iubesc”…ce inseamna „te iubesc” la un barbat? „Esti frumoasa, vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata cu tine…” Ce mai era? Ahh, da. „Nu ma mai satur privindu-te!” Doamne, ce stupid poate fi uneori cand se holbeaza la tine! Ma rog, multe alte maruntisuri…

***

Cazu usor in visare, aproape ca uitase de el, nici nu-l mai simtea alaturi tremurand de emotie.

***

Pfai, la femei e mult mai simplu. Femeile nu zic niciodata „te iubesc”, decat daca sunt nevoite. Pentru ele inseamna prea mult ca sa fie rostit. Din pacate, nimeni nu stie ce zic ele, de fapt. Sincer, nu ma vad stand toata viata langa el…cum vine asta? Eu fug de toate lururile batute in cuie din viata mea…si tocmai el acum vrea sa ma marit??!!

***

„Ti-as face un copil…”, asta nu inseamna neaparat ca il vor face sau ca ar schita macar vreun gest in aceasta directie. Dar ar fi dispuse, si asta e lucru mare…da, e ceva sa vrea genele tale pentru puiul lor, sa tina la tine incat sa-ti faca o copie in miniatura. Ce caricatural! Daca iese un copil urat? Nici asta nu conteaza, vezi, totul e simplu…”te iubesc”. Nici mai mult, nici mai putin.

***

Pentru o clipa ii starui in minte imaginea ei purtand copilul lui. Inadmisibil. Incompatibil. Creierul sau refuza asa ceva. Privi peretii albi ai camerei. Mai mult ca sigur va veni o vreme cand le va duce dorul. Macar parintii se vor bucura. Ce-o sa zica curva aia de Adina? Ca am lasat sa imi scape o mina de aur. Da-o dracului! Ce ma intereseaza ce zice? Bun, bun…si apoi? Ne intoarcem la pustani? Cosuri si fite. Gasesc eu unu…dragut. Mici bucurii casnice, o sa facem snitele impreuna…Ce viata ingrata! Brusc, totul deveni meschin…lipsit de sens. Macar Parisul de i-ar ramane…

-Hai, mai gandeste-te! o incuraja el.

Ramase pe ganduri…avu, insa, viziunea unui moment perfect…care sterse toata nehotararea si tristetea. El si ea dormind…si puiul lor la mijloc. Un cerc perfect, mostenit in sange, uitat si regasit de fiecare in parte, simbol prafuit, dar inca viu si coplesitor. Deja simtea genunchii lor atingandu-se usor, inchizand culcusul de carne calda al copilului. Numai ca barbatul care statea acum langa ea nu incapea in vis, era prea mare…si avea pielea prea imbatranita.

Se ridica voioasa si incepu sa-si adune lucrurile in valize. Aproape fluiera de fericire.
-Ce faci?
-Plec! Auzi, pot sa iau si asta?