Seara si bezna. Cica un fel de primavara cu lumini de toamna si miros de aer racoros in miez de vara. Ca un respiro dupa caldura sufocanta. Si, totusi, frig. Nu-i nici vara, nici primavara, parca n-ar fi nici toamna, iarna nu e…sigur. E cu certitudine seara si intuneric. Miroase a aer si a iarba cosita. Dupa doi pasi…frunze frematand si scoarta de copac. Rasina. Inca un pas, putin fum. Incredibil, inca mai pot simti si altceva. Asfalt cald, masini rare si faruri lenese. Pasi la fel de lenesi, fara graba, ratacind cu tinta. Inca un pas si nasul detecteaza ceva familiar, apoi pierde aroma rascolitoare. Ceva antic, pierdut printre amintiri, ceva cu care ma obisnuisem, ceva ce cunosteam prea bine, ceva nedefinit acum…si confuz. Ce e? Inima mi se zbate speriata si pasii se impleticesc undeva la marginea trotuarului, caci stiu. Pentru o clipa, mirosea a mine.