Se trezise dar inca n-avea chef sa deschida ochii. Se prefacea ca doarme, desi simtea ca e dimineata. O privi o vreme printre gene, cum statea pe marginea patului usor plictisita, fara nici un chef, cu aerul omului care nu stie incotro sa apuce. Ahh, are curs la 10, inseamna ca e inca devreme. Se incapatana sa doarma in continuare, era parca prea bine, de prea multa vreme asteptase o dimineata de felul acesta. Pana la urma fata se ridica si incepu sa se invarta prin camera, privi pe fereastra, dadu un sut papucilor de casa cu floricele mov si le darui un zambet stramb. Mici gesturi care ii reaminteau de sine, o faceau sa redevina ea, pentru ca se uitase putin pe sine cu o noapte in urma. Se tranti pe scaun, privind in gol, isi tinea genunchii apropiati, imbratisandu-i cu palmele, iar gleznele se incolacira in jurul picioarelor scaunului. I se facu putin mila pentru ca nu intelegea, nu reusea sa distinga nici o urma de nesiguranta sau regret in privirea ei, dar simtea ca in mintea sa trebuie sa fie furtuni. Se ridica iarasi si se aseza, apoi, in mijlocul hainelor ingramadite pe podea. Apuca o soseta galbena si o privi un timp amuzata cum ii spanzura de degetul mic de la picior. Ar fi vrut sa o vada aplecandu-se, dar se facuse mica, ghemuita aproape de podea. Isi muta repede atentia pe linia spinarii sale, ar fi vrut sa intinda mana si sa deseneze puncte si cerculete in gropitele ramase, dar lenea si teama ca ea s-ar putea intoarce si n-ar mai pleca il determinara sa se razgandeasca. Fata isi arcui spatele si isi trosni oasele si se intinse intr-un cascat somnoros, apoi isi aduna repede hainele, se ridica brusc ca si cum ar fi luat o hotarare, si disparu in baie.

O vreme a ascultat sunetul robinetului sau, poate, chiar al dusului. Nu-si mai aducea bine aminte, atipise intre timp. Apoi ea s-a intors in camera si a inceput sa cotrobaie prin geanta, si-a insirat fardurile pe pat, la picioarele lui, le-a asezat din nou, apoi iar le-a scos, le-a zvarlit in celalalt buzunar, a cautat un pix, si-a adunat banii de prin buzunare. Toate in cea mai mare dezordine si galagie posibile, dar el, de-al dracului n-a vrut sa miste. A ezitat cu un post-it galben in mana, il privea stramband din nas de parca ar fi vrut sa i-l lipeasca de frunte, apoi privirea ii cobori in jos, de-a lungul patului, si un zambet mare si obraznic o facu sa se razgandeasca. Pleca grabita, cu pasi repezi si hotarati, fara sa incuie usa.

Mai motai un timp si deschise ochii cu gandul ca ar fi vrut sa o mai vada. Se gandi ca degetele de la picioare sunt fericite si poate e mai bine sa ramana totul asa. Isi aminti, insa, discutia avuta cu ea la inceput si se stranse sub patura, se chirci tot de rusine. Mai bine n-o mai vedea niciodata. N-ar fi avut curajul sa dea ochii cu ea.

***

-Ce-i?
-…
-Ce ai, mai? De ce te-ai ghemuit acolo?
-Cred ca ar trebui sa pleci…
-Poftim??! Ma dai afara? Ce, gata, te-ai saturat de mine?
-Nu.
-Atunci?
-Ai venit degeaba aici. N-o sa primesti ceea ce astepti.
-Poftim? De unde stii tu pentru ce am venit aici?
-Nu conteaza, pleaca!
Dar ea nu se lasa…
-Si, ma rog, de unde stii ca n-o sa primesc ceea ce caut?
-Pentru ca…pentru ca nu pot si gata!
Incepu sa rada isteric.
-Ete nah, te-ai facut copil cuminte, mironosita ce esti!
-Nu rade, vorbesc foarte serios.
Zambetul ii pieri si incepu sa il intrebe repede, cu ingrijorare.
-Esti bolnav?
-Nu.
-De unde stii?
-Am fost la doctor acu o saptamana, da? Cica is sanatos din toate punctele de vedere. Si mai Lasa-ma-n pace!

-Acuma nu pune botu. Tu realizezi in ce situatie suntem noi acum? si incepu sa rada. Ce rost are sa taci? Imi poti spune orice.
Ii dadu in sinea lui dreptate. Totul depasea cu mult firescul si penibilul, erau dincolo de lume, de viata, de norme, de orice.
-Pai nu vad ce sens are sa mai continuam discutia asta inutila.
Dar ea nu-l baga in seama…
-Deci nu esti bolnav…Ai baut?
-Nu.
-Medicamente?
-Nu.
-Droguri?
-Nu!!
-Stres?
-Ce stres?! Sesiunile merg, cu seful ma impac bine, maica-mea nu ma bate la cap…
-Gata, stiu! Ai obosit de la prea multe fete!
-Ce, ma?
-Daaa, tot chinul…Sa la gasesti, sa le vanezi, sa le vrajesti, sa le intampini asteptarile, mereu altele. Prea mult stres! Sa rezisti o noapte intreaga!
Se bosumfla complet.
-Mdah, mai ales ca au plecat toate dupa juma de ora.
-Mey, tu iti bati joc de mine?
-Chiar deloc. Au renuntat repede cand au vazut cu ce au de-a face.
-Curve!
-Da??!! Da tu ce esti?
-Auzi, nu ma enerva, ca plec si iar iti plangi de mila ca te-a refuzat nush ce tipa. Daca tu nu stii sa faci diferenta, nu e problema mea.
-Scuza-ma. Zi-mi tu, te rog, care e diferenta? Cum ar fi reactionat o curva in seara asta?
-Pai…nu stiu…probabil i-ar fi fost indiferent daca pleca de la bar cu tine sau cu tipul ala gras, chel si cu lant, de langa tine.
-Da nu era chiar gras!
-Da, genul dulap…Kaiser, vorba lu tata.
Zambi vag.
-Dar tu?
-Eu…eu n-aveam de gand sa plec cu nimeni.
-Hai ma? Adica n-ai facut niciodata chestia asta?
-Ce?
-One night stand.
-Ba da, dar nu la modul asta. Il stiam…oarecum…nu am agatat tipi la bar.
-Si acum de ce ai facut-o?
-Nu stiu? Tu de ce ai dansat cu mine? Si de ce mi-ai cantat la ureche? Chiar, cu toate fetele faci asa? Le canti?
-Hahaha! Esti culmea!Ce intrebare!
-Una foarte serioasa. Si, te rog, nu minti! La mine nu merg dulcegariile… sunt prea realista pentru asta.
-Bine, iti spun… Nu cant, in general, fetelor. Nici nu stiu daca am mai facut-o vreodata. Eu cant foarte fals, cel putin asa cred.
-Si acum? De ce ai facut-o?
-Nu stiu, cred ca asa am simtit.
-Ei bine, nici eu nu stiu de ce am facut-o. Probabil asa am simtit.

Se lasase brusc tacerea. El ar fi vrut ca ea sa plece, dar nu mai indraznea sa o dea afara. Ea se asezase confortabil si cu aerul hotarat ca ramane. El cauta telecomanda prin pat, ea i-o smulse violent si o arunca pe birou.
-Ce faci?
-Crezi ca am venit pana aicea ca sa te vad cum te uiti la televizor? Asta sa i-o faci lu nevasta-ta, dupa 30 de ani de plictiseala!
-Atunci pleaca, daca nu vrei sa ma vezi.
-E prea devreme, e abia 11.
-Du-te de aici, era 1 cand am plecat de la bar.
-Nu serios, uite! Si ii vari ceasul sub nas. Arata, intr-adevar, 11.
-Mai sa fie!
-Ti-am zis ca esti stresat! Mi-am dat seama de la inceput. Prea te grabesti sa iasa totul perfect. Maine am cursuri abia la 10…Avem tot timpul din lume.
-Si ce vrei de la mine? Ce sa fac?
-Nu stiu. Taci si saruta-ma!

***

Restul era invalmasit. Doar cuvintele acestea ii ramasesera intiparite in minte. Abia acum isi dadea bine seama ca nu fusese 11. Era 11 jumate cand ajunsese in bar, trecut de 1 in taxi…ceasul ala era anapoda, totusi, le masurase bine timpul. Poate ca ar trebui sa o mai vada. Macar o data. Daca o visase??!