De cate ori…ma izbesc mereu de aceleasi probleme. Oare pentru ca nu reusesc sa le rezolv de prima data? Oare doar pentru ca le aman nedefinit?
„Lasa, ca merge si asa…”
Credeam ca depasisem multe. Si, iata, o iau de la capat…over and over again…Suntem condamnati sa repetam aceleasi chinuri? Stii ce urmeaza? Nu dispare nimic, se adauga doar altele noi.
Am cautat un sfat…o vorba buna, cum s-ar zice…nimeni nu e in stare sa ridice un deget. Apreciez ingrijorarea inutila a unora. Drobul de sare ia forme din ce in ce mai fantasmagorice.
Ma doare ca ceva ce tine de atatea persoane cade pe umerii mei…E o povara pe care nu vreau sa o impart, dar mi se pare oarecum stramb si nedrept sa o port. Stuck in the middle…Traim cu jumatati de masura. Claudia, vreau paharul ala plin si doar al meu! Si vreau sa inoate pesti in el…sa ma joc pescuind pe buza paharului.

I find it kinda funny, I find it kinda sad,
The dreams in which I’m dying are the best I’ve ever had…

Twins it is! I’d drink to that…Just that…sometimes you can’t make it on your own. Sadistic shuffle! Sadistic life…Give me the strength and the courage to take it in my hands.

P.S. I wanna hear you, every selfish desire, every crack that splits inside of you when I fail, every dream that I kill with my bare hands…or with a single word…