Işi lasase bratul atârnat în afara patului…

„Cu mult înainte, vorbiserăm o dată împreună despre voluptate, şi îi spusei că cineva care ştie iubi cu adevărat poate experimenta voluptatea oricît de neînsemnată ar fi atingerea trupului celuilalt.”

-Nu mă crezi…

„Îi luai braţul şi-l privii o clipă fascinat. Nu mai era braţ de femeie acela. Căpătase o transparenţă şi o căldură autonomă, parcă întreaga pasiune se concentrase sub pie­lea aceea brună, mată, şi întreaga voinţă de victorie ală­turi. Trăia prin sine; nu mai aparţinea fetei care îl întin­sese pe jăratec ca să-şi încerce dragostea. Îl ţineam în mîinile mele ca pe o ofrandă vie, zăpăcit eu însumi de in­tensitatea cu care palpita şi de ciudăţenia faptului care trebuia să urmeze.”

-Ce-i?
-Nimic…

„În acea chemare a dragostei mele, plimbată pe carnea braţului gol, o chemam pe ea. Lunecă­rile degetelor mele către umeri se îndreptau spre ea, toată. Şi o ghicii atunci cum se clatină şi se reazămă mereu, tot mai mult, de mine, pînă ce şi-a încolăcit celălalt braţ de umerii mei şi a început să mă strîngă, lăcrămînd, fără răsuflare.”

În cele din urmă se întoarse cu spatele şi se făcu mică mică de tot.Ar fi putut să ţipe, să se revolte, să se zbată. În schimb, rămăsese fără glas, zdrobită, pierdută… Fiinţa i se concentrase în tendoanele braţului stâng. Sufletul îşi făcuse culcuş rotund în umărul gol…Ea era toată doar o mână…desprinsă de trup, abandonată în palmele mele…carne rătăcită, sângerând, tremurând timid şi spasmotic. Se ascunsese toată sub cîţiva centimetri de piele netedă.

„Am rămas iarăşi singur; dezgustat, năuc, încercînd să înţeleg ce are să se întîmple cu mine, încercând să mă întorc iar în dulcele meu somn.[…] Îmi amintesc vag de insomniile mele, de zădărnicia zilelor.
Şi parcă totul a trecut într-o singură clipă, deşteptîndu-mă o dată dimineaţa ceva mai devreme, privind surprins soarele drept în faţă, lumina, verdeaţa. Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător. Îmi venea să cînt, să alerg. Nu ştiu cum s-a întâmplat aceasta. Se coborîse ceva în mine, mă năpădise ceva.”