Se trezise in miez de noapte. Constatase cu stupoare ca multe ziduri pe care le daramase candva crescusera pe nesimtite la loc. Se infurie si se apuca sa le sparga pe toate, sa le nimiceasca izbindu-se in ele, trantind cu sete, razbunandu-se pe fiecare caramida crescuta din amintiri trecute. O dureau pumnii si degetele de la picioare…lacrimile i se amestecasera cu praful inecacios…

Spre dimineata obosise si se opri gafaind. In fata se ridica o placa inalta…Parea zid…isi dadea seama ca o inconjura, totusi, din toate partile. Cutie?…prea solida si prea inalta pentru asta. Era ceva cu totul nou… Lovi cu piciorul exact in centru, apoi se intoarse brusc cu spatele. N-avea curajul sa priveasca ce e dincolo. Nici macar nu stia…a cazut? Inca rezista? Ofta…nu-si mai aducea aminte de ce trebuiau daramate toate…