Unii se nasc liberi, gata sa zboare. Fac nebunii, se arunca in vartejul vietii, scapa nevatamati sau cu zgarieturi…o iau apoi de la capat. Ea se nascuse incatusata, inca de la inceput…inchisa in mii de cutiute, inconjurata cu zeci de ziduri. De atunci se tot chinuie sa le darame. Lumea…o cunostea deja, nu voia sa o vada. Era prea urata, iar unii se incapatanau sa ii aduca aminte asta. Voia, insa, sa fie vazuta. I se parea ca s-ar putea sa aiba si ea ceva de spus, cu o voce mica. Altfel cum si-ar fi putut explica rostul existentei ei pe lume? Ce sens mai aveau toate acestea? Obosise sa astepte…sa o descopere altii. Isi luase inima in dinti si pornise la drum. Desi stia ca nu-i ajuta la nimic…

[pauza, ca deja aberez…]