Vezi tu…mi-e dor de zborul de atunci…cand totul era simplu si curat si ametitor. Cand toate se scriau de la sine, in cuvinte banale, dar pline de inteles. Cand puteam privi marea, vazandu-ma pe sine, cand gaseam o poezie in fiecare frunza cazuta pe asfalt. Am murit putin vara asta si mi-e tare dor de putinul acela.