You are currently browsing the monthly archive for septembrie 2007.

Unii se nasc liberi, gata sa zboare. Fac nebunii, se arunca in vartejul vietii, scapa nevatamati sau cu zgarieturi…o iau apoi de la capat. Ea se nascuse incatusata, inca de la inceput…inchisa in mii de cutiute, inconjurata cu zeci de ziduri. De atunci se tot chinuie sa le darame. Lumea…o cunostea deja, nu voia sa o vada. Era prea urata, iar unii se incapatanau sa ii aduca aminte asta. Voia, insa, sa fie vazuta. I se parea ca s-ar putea sa aiba si ea ceva de spus, cu o voce mica. Altfel cum si-ar fi putut explica rostul existentei ei pe lume? Ce sens mai aveau toate acestea? Obosise sa astepte…sa o descopere altii. Isi luase inima in dinti si pornise la drum. Desi stia ca nu-i ajuta la nimic…

[pauza, ca deja aberez…]

…that I just needed you there today…?

Vezi tu…mi-e dor de zborul de atunci…cand totul era simplu si curat si ametitor. Cand toate se scriau de la sine, in cuvinte banale, dar pline de inteles. Cand puteam privi marea, vazandu-ma pe sine, cand gaseam o poezie in fiecare frunza cazuta pe asfalt. Am murit putin vara asta si mi-e tare dor de putinul acela.

Da, imi revin. Cred. Se desfac petale de trandafir ofilit…Ultimul din anul acesta. Dimineata de mai, apus de septembrie. Ploua a jale si turbare. Inca nu gasesc ce caut. Prea au navalit toate. In mine urla amintirea unei insule si a unor aripi uitate…In mine se strang povesti de soptit seara la culcare, pe intuneric…sau la telefon…sau pernei…sau, pur si simplu, somnului.

Se adanceste criza unei vieti traite prea putin si visate prea mult.

Imi sunt amare cautarile. Vreau un cocktail de nori… si de vise… sa te pot sorbi cu un pai, sa te amestec cu gheata…

M-am oprit pe marginea unui vis de data asta. Ma uitam la el ca-ntr-o oglinda…sau poate ca un chirurg in taietura proaspata.

In fond, doar atat avem…asta ne leaga. Un ultim vis, pe care inca nu l-am trait…pe care inca ne e frica sa-l rostim, poate de teama ca e prea mare si noi suntem prea mici…sau poate de teama ca oricum nu se va implini…sau poate de teama ca se va implini…sau poate nu din teama, ci din plictis, sau din lipsa de altceva…sau…

Acum nu conteaza…inca ma ascund dupa degete. Ramane insa bataia aceea insistenta…cineva ma pandeste dupa usa. Vreau sa ma lase in pace…imi vreau doar visul…si ma tem in acelasi timp de el…ma tem ca nu se va naste alt vis din el…si unde am ajunge apoi? Noi suntem doar vis dupa vis… unul nascut din moartea celuilalt…noi nu existam, noi nu traim, noi doar visam, cu capul pe aceeasi perna.

If anything, I wish I had…another dream with you…

Lasa-ma sa dorm putin, sa uit putin, sa mor putin.

Mi-e dor sa scriu, sa insir cuvinte fara rost, sa ma imbat cu sinele in cercuri halucinante. Cuvintele s-au inghesuit…au dat navala, au tipat sa fie scrise…prea multe pentru tine, prea putine pentru altii. Le tot aman si le amagesc. Tu le stii, altii le cunosc prea bine. Care-i rostul lor?

BookFrenzy

Details

O pata gri intr-un ocean de culoare.

septembrie 2007
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Archive