Se pare ca nu nimeresc peretii, sau, mai bine zis, ii iau in brate pe toti…nici usile, nici ferestrele. Linii se intretaie, puncte se unesc. Cineva ghiceste in palma. Trecutul trecator. S-au adunat toate in mod paradoxal in aceeasi zi. Te rog sa pasesti putin inapoi si sa-mi faci loc sa respir. Iti multumesc. Mi se parea ca ai uitat unde iti este locul. Printre amintiri si uitari. In rest, nu-i nevoie sa stii. Iarta-ma ca nu te privesc tot timpul. Obosisem de mult. Am altele acum…

Play that morning song again, just like you used to…