era bezna pe copou…si picuri mari, lichizi inconjurau globii sidefii ai ochilor. Se lasa inserarea peste pleoape…si-acasa e-n noapte…

Ti-am zarit privirea arcuind linii, trasand dungi dureroase prin geamul subtire. Neonul aprins se izbeste neputincios de peretele din sticla. Dincolo e doar intuneric difuz…Mi s-a infipt o aschie de lumina in cristalin si nu te mai pot vedea.

…s-a frant un gand in linistea disperarii…. o mina de creion sfaramata sub apasarea examenului, intr-un amfiteatru gol. Numai ca nu era nimeni sa-l asculte. Au ramas doar marginile sale zdrentuite sa zgaraie noaptea. Sap cu el pana la tine.

…sinistru…visez la copaci in ceata…o padure intreaga crescuta in mijlocul orasului. Curgea negura de pe crengi fantomatice si umbre goneau prin parc. De ce ti-e frica de-ntuneric? Si mie imi e…dar nu cu tine…cu tine as rataci prin bezna pana cand m-ar durea orbirea…De ce ma opresti cand o caut? Acum fug in directia opusa. Poate acasa e lumina…

uitari de jad…bec…100W…tipa intunericul adunat in mine…mocheta verde trimite raze moi…irisul s-a inchis, verde…sangele s-a adunat in centru…il simt verde-albastrui cu zvacniri de rubiniu inchegat…

…fereastra de smarald spre exterior…punct auriu in afara…bate in geamul camerei mele. Lumina lui inteapa planul. Nu vad dincolo de el. Pe partea cealalta trebuie sa mai fie o raza. O infinitate chiar. Una porneste drept spre tine. O sa te doara.

Paragraf 13, cu tot cu liniile goale. Cine numara vidul?

Deocamdata blocaj…probabil, din cauza vidului…

Am apucat sa-ti spun ca voiam sa ma fac un punct mic, mic de tot si sa ma asez langa inima ta? Sa ma porti mereu acolo? Daca ti-am zis, afla ca nu mai vreau! Dupa aceea or sa-ti placa toate punctele din lume…iar pe mine m-ai rataci intre atatea ce-mi seamana…

punct.punct.punct…compot de cirese mancat direct din borcan, stand pe marginea unei fantani cu picioarele desculte in praf. Din ce viata e asta? Eram copil? punct.punct.punct…fac barcute din ambalaje de caramele, mancate de alt copil…soarta mi-a prins soparle in par…

zahar, zahar, zahar! vreau mai mult zahar! fructe dulci…cheesecake…in seara asta parca si ciocolata e mai buna. vreau zahar, sa-l ard repede, sa-l caramelizez in celule angoasate, sa-l las sa curga prin corp, sa-mi inunde aorta…sa se adune in mici ace stravezii, furnicand pielea. fulgi de zahar…topiti in cerul gurii…

amorteala…daca apesi doare putin. Nu mai simt. Cred ca am obosit alergand prin bezna…somn, desi nu vreau sa-i pun capat. O ultima zvacnire, tentativa de rebeliune. S-au adunat tristeti intr-un punct si-si jelesc soarta…azi nu are cine sa planga pentru ele.