Mdah…dimineata, iar! Zgomot…unde sunt? Ahh, amortita cu capul pe prag. Nu-mi vine sa ma ridic. Oare daca raman incremenita aici… se opreste timpul? Se termina totul? In camera de alaturi se aude un om miscand, trebaluind. Mi-e rusine sa mai stau asa, ca o lenesa, si incerc sa ma ridic. Ohh, am imbatranit! Ma dor toate. Omul imi spune ca se duce la munca si ca mi-a lasat de mancare pe masa, in bucatarie. Mai trebuie sa merg si la piata sa cumpar nush ce…Dar…de unde atata bunavointa? Credeam ca voi pleca in dimineata aceea…si, uite, cineva imi spune sa raman. De ce s-ar chinui cineva pentru un strain? De unde atata incredere? Gesturile de felul acesta te obliga parca la ceva. Sa nu dezamagesti, sa nu pleci, sa nu dai cu piciorul…sa-ti oferi sufletul si sa fii multumit daca e luat si impartit celor ce n-au. Asadar, raman.

Deschid usor usa care desparte lumea mea de a lui. Acum sunt convinsa ca locuieste singur. Nu e nimeni pe aici. Ma asez la masa si incep sa mananc incet. Nu ma grabesc. Parca e un ritual ciudat si stravechi. Oare care a fost primul om care a stat si a mancat la masa lui? Sau, mai curand, primul om care a stat singur la masa si nu s-a simtit singur…a existat oare?

Incep sa cred ca trebuie sa am si eu un rol in gospodaria asta. Ca sa imi platesc gazduirea pentru o noapte. Deci, trebuie sa indeplinesc prima sarcina. Merg la piata! Oriunde ar fi aceea…Ies din casa si incui ca si cum ar fi a mea. Am impresia ca orasul e destul de mare si ca oamenii nu se cunosc prea bine intre ei. Asa ca pot sa ma amestec, sa ma ascund, sa par ca sunt de-a lor.

Merg spre centru. Acolo trebuie sa fie, acolo par sa se indrepte toti. In targul mic si pietruit…Da, pare mic atunci cand devii de-al casei. Simti apasarea, simti ca te sufoci. Drumul meu ocoleste brusc la dreapta. Las in urma centrul frumos si intru in piata. Tarabe, inghesuiala, balci. Abur si umezeala, zarva mare, tipete, foiala. Si intr-un colt…atarnate stingher…cazute, grele si resemnate…privite cu o curiozitate fricoasa…imbratisandu-se ca si cum s-ar avea doar pe sine…aripile…aripile mele!!!

[continuare…]