[…]

Am dormit somn lung si greu. Peste noapte a fost furtuna, furtuna dezlantuita…furtuna, furtuna, acum, in clipa nebuna…Cerul s-a despicat gemand si lacrimile au curs. Siroaie si potop…Vartej si vis intarziat.

Am tremurat o noapte nesfarsita, plina de febra si friguri. Pentru o clipa aripile mi-au fost adapost si scut. Dar umezeala a patruns. O aschie de gheata mi s-a infipt in carne. Vantul mi-a smuls o amintire pierduta si a transformat-o in realitate cruda, mi-a amestecat-o cu sangele, cu respirarea, cu sufletul. Zvarcolire si spasm, teama si durere fizica, goana imaginara, cosmar nebun, hipnotic.

Si apoi…uitare de sine, toropeala. Oboseala a invins spaimele. Duhurile noptii s-au potolit. Furtuna s-a pierdut intr-un tunet stins. Somn lin, fara vise, in zori albastre.

Soare orbitor. Timp nedefinit. A trecut o zi sau un secol, mi-e la fel de indiferent. Pierduta pe campul cu dale de piatra…nu e nimeni…nu e nimic, doar stanci ascutite pe marginile unui platou. Singuratate…ceva lipseste…Aripile! Aripile! Unde imi sunt aripile?!

Am ramas fara aripi…

[continuare…]