Ai ceva topit in glas…uimire de om care se bucura sa intalneasca pe cineva…fara stridente, fara abateri, fara negari…Uit mereu ca asta e vocea ta si raman pierduta in ganduri…ce vrei? ce s-a intamplat? ce ziceau ceilalti? unde mi-am lasat cheile? ce trebuie sa fac maine? ce mananc azi (nu stiu sa gatesc!) ? cat am de invatat (who’s counting si cui ii mai pasa acum ?!)

Apoi imi vine sa rad…copil prostut si naiv…A zburat timpul , a trecut vremea…Ai tacut , am tacut. Am plecat. Pe marginile sufletului s-a depus praful. Stergem cu Pronto si trecem mai departe. Ca orice produs cu publicitate care se respecta, solutia de curatat lasa urme, zgarieturi adanci si suprafete mate. Lustruim cu ceara…tot din comert, evident!