De vreo cateva zile copacul din spatele blocului tot infloreste…La inceput era roz cu trunchi negru, perfect. Acum e un fel de spuma alba. De ani de zile nu s-a miscat din coltul lui. Eu locuiesc ceva mai sus decat ajung crengile lui…si totusi mi se pare ca e mai aproape de cer decat mine si mai liber decat voi fi eu vreodata. Ma uit pe fereastra si il invidiez. Azi s-a harjonit cu vantul care a incercat sa-i smulga florile albe…ieri a simtit ploaia cu tot tremurul fiintei sale. Poate i-a furat si un sarut. Cred ca in seara aceasta incearca sa zboare. Sarmana naivitate…maine iti vor matura florile moarte de pe trotuar…