Mi-am intins aripile sa se usuce la soare. Le-am dat jos de pe umeri si le-am desfacut pe pamant, in praf. M-am oprit pe insula voastra ca sa ma odihnesc si sa plec mai departe. Pe jos sunt placi calde…un camp intreg si pustiu de piatra…imi ard talpile. Nu mai stiu sa merg. M-am dezobisnuit. Pasesc nesigur.

Ma aplec si intind mainile temurand spre fulgii obositi. Si-au pierdut stralucirea…un gri etern le-a cuprins. Aripile s-au scorojit pe ici, pe colo, de la soare si vant. In unele locuri penele au putrezit…umezeala…Nu e grav. Se vor vindeca…Impletesc ochiuri noi pentru urmatorul zbor. Ma doare spatele, ma dor bratele. Fac o pauza…Nu e nimeni aici. Toti sunt plecati, ocupati sau uitati.

Se lasa soarele peste orizont. Pietrele se racesc. Ma invelesc cu aripile mele calde, cu visuri si renuntari…Am casa si zbor, oriunde ma duc. Si dorm in bratele aripilor mele…somn pufos…Maine plec…drum lung si greu.

[continuare...]